Chemare la comuniunea Sfintei Treimi!^[1]

Iar El i‑a zis: „Un om oarecare a făcut cină mare şi i‑a chemat pe mulţi. Şi la ceasul cinei şi‑a trimis slujitorul să le spună celor chemaţi: Veniţi, că iată acum toate sunt gata. Şi toţi, parcă înţeleşi, au început să‑şi ceară iertare. Cel dintâi a zis: Ţarină am cumpărat şi trebuie să ies ca s’o văd; te rog, iartă‑mă!...Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să‑i încerc; te rog, iartă‑mă!...Şi altul a zis: Femeie mi‑am luat, şi de aceea nu pot veni...Şi întorcându‑se slujitorul, i‑a spus stăpânului său acestea. Atunci mâniindu‑se stăpânul casei, a zis: Ieşi îndată în pieţele şi’n uliţele cetăţii şi adu aici săracii şi neputincioşii şi orbii şi şchiopii...Şi i‑a zis slujitorul: Doamne, ce‑ai poruncit s’a făcut, şi încă mai este loc. Şi a zis stăpânul către slujitor: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte‑i pe toţi să intre, ca să mi se umple casa. Că vă spun Eu vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina Mea”.

(Luca 14, 16‑24)

Duminica de astăzi, a Sfinţilor Strămoşi după trup ai Domnului, precum şi evanghelia care s‑a citit la Sfânta Liturghie ne pregătesc pentru ceea ce urmează să se întâmple în peştera sufletelor noastre, şi anume: Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea, trebuie acordată o importanţă deosebită acestei duminici, iar evanghelia care s‑a citit trebuie însuşită ca atare, descoperim în ea adevăruri care se potrivesc nouă și întregii omeniri, de la Adam până la sfârşitul veacurilor.

Sfânta Biserică a rânduit să se citească astăzi o pericopă evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca. În fapt, Mântuitorul Hristos prezintă o parabolă în care ne vorbeşte despre un om oarecare ce a făcut o cină mare şi i‑a poftit pe mulţi, iar când totul a fost pregătit, a trimis pe slujitorul său la cei invitaţi să‑i cheme, să vină şi să cineze împreună cu el. Şi ne spune Sfânta Evanghelie că, rând pe rând, au început cei poftiţi să se scuze şi să‑şi ceară iertare că nu pot veni. Cel dintâi îi răspunde slujitorului că nu poate să onoreze invitaţia datorită faptului că şi‑a cumpărat un pământ şi nu are alt timp, decât al cinei, să meargă să‑l vadă. Al doilea se scuză şi el: mi‑am cumpărat cinci perechi de boi şi nu pot să vin la cină pentru că tocmai acum mă duc să‑i încerc să văd dacă sunt buni. Iar al treilea, răspunde şi îşi cere iertare că şi‑a luat nevastă şi nu poate să onoreze invitaţia. S‑a supărat omul din evanghelie şi l‑a trimis pe slujitorul său să‑i cheme pe toţi săracii, bolnavii, orbii şi şchiopii pe care îi va întâlni, să vină la cina lui. Şi a făcut aşa, dar încă mai era loc şi l‑a informat slujitorul pe stăpân, iar omul i‑a zis: du‑te pe drumuri şi pe la garduri şi sileşte‑i pe toţi să intre, pentru că nici unul din cei care au fost poftiţi la cina mea nu va gusta din ea. Parafrazat, aceasta este evanghelia care s‑a citit şi aş vrea, rând pe rând, să încercăm să descoperim înţelesuri care ne folosesc nouă şi mântuirii sufletelor noastre.

În cei trei invitați la cină ar fi trebuit să se regăsească întreaga făptură omenească chemată la comuniunea Sfintei Treimi!

Se subînţelege că omul care a făcut invitaţia nu este altul decât Dumnezeu‑Tatăl.

Dumnezeu, l‑a făcut pe om coroana creaţiei Sale şi l‑a pus stăpân peste tot pământul, binecuvântându‑l și zicându‑i: „Creşteţi şi înmulţiţi‑vă și umpleţi pământul şi supuneţi‑l!” (Fac. 1, 28); pe omul acesta l‑a invitat Dumnezeu la cină. Deci, Dumnezeu‑Tatăl, pe omul acesta l‑a chemat, pe Adam cel dintâi, pe care l‑a făcut coroana creaţiei sale şi căruia i‑a dat pământul sub stăpânire. Şi Adam a refuzat...! Refuzul lui Adam s‑a concretizat în păcatul neascultării. Din cazuza faptului că nu l‑a ascultat pe Dumnezeu, a fost alungat din rai, iar Adam şi urmaşii lui aveau să trăiască în contradicţie cu întreaga creaţie. Pământul care i‑a fost lăsat moştenire s‑a răzvrătit împotriva omului pentru că el s‑a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. O şi spune Domnul Dumnezeu: „...blestemat va fi pământul din pricina ta. În dureri te vei hrăni din el în toate zilele vieții tale! Spini şi pălămidă îți va rodi și tu cu iarba câmpului te vei hrăni.”.

Până astăzi, omul a adăugat la neascultarea lui Adam şi este din ce în ce mai mare, contradicţie cu natura. Calamităţile care se întâmplă demonstrează că omul nu mai poate controla ceea ce i‑a lăsat Dumnezeu în stăpânire. Dacă ar fi doar să vorbim doar despre fenomenele naturale care se întâmplă în ultima vreme: inundaţiile, focul care pârjoleşte hectare întregi de vegetație datorită încălzirii globale, cutremure şi alte calamităţi pe care omul nu le mai poate stăpâni.

Al doilea invitat la Cina Domnului este omul integru sau, dacă vreţi, integral. Spun Sfinţii Părinţi despre cele cinci perechi de boi că sunt cele cinci simţuri ale omului: văzul, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul. Dar acestea le au și animalele! Diferența este dată de: rațiune, voință și sentiment...! Omul are capacitatea integrală de a‑I răspunde și cuprinde pe Dumnezeu prin toate simţurile, dar în relație cu aceste trei valențe! Întreaga creaţie era bună foarte la început şi omul a fost zidit după chipul lui Dumnezeu! Un om perfect care trebuia să devină asemenea lui Dumnezeu. Acest om a fost chemat la cină, însă refuzul ne descoperă că el s‑a mutilat și s‑a rezumat la simțurile grosolane – cinci perechi de boi – fără să‑L mai vrea pe Dumnezeu (...).

Şi al treilea invitat este omul care şi‑a luat soție. Dumnezeu, la început, a constatat că omul nu este bine să fie singur pe pământ şi i‑a făcut‑o pe Eva şi i‑a dat‑o lui ca soţie. Dar, dacă citim atent paginile Sfintei Scripturi, ni se spune că la început: „l‑a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l‑a făcut; bărbat şi femeie i‑a făcut.” (Fac. 1, 27), ceea ce înseamnă că omul nu este aşa cum la prima vedere ni‑l închipuim noi, ci este creat după chipul lui Dumnezeu, Care este Unul în fiinţă şi întreit în Persoane.Dumnezeu, Unul în fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh!Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, adică omul este unul singur şi atâtea persoane câte au fost de la Adam încoace şi vor fi până la sfârşitul veacurilor. Pe omul acesta l‑a chemat Dumnezeu la cină, pe omul întreg, întreg adamul, ne spune părintele Rafail Noica. Pe acest om l‑a chemat Dumnezeu la cină, dar îi răspunde unindivid! A‑ţi lua femeie, dacă ar fi să înţelegem şi la un nivel mai orizontal, înseamnă o căsătorie care să aibă un scop final şi nu altul decât mântuirea sufletului. Pentru că în felul acesta trebuie înţeleasă căsătoria, ca un ajutor reciproc în lupta permanentă pentru refacerea chipului lui Dumnezeu în om și pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Aceștia trei: omul stăpân și bogat, omul integru și integral și omul întreg, au fost înlocuiţi. Cu cine? Cu săracii. Omul care a fost făcut de Dumnezeu să fie stăpân peste întreaga creaţie a fost înlocuit cu săracul care n‑are nimic. Cel care şi‑a cumpărat un ogor şi s‑a dus să‑l vadă refuzând invitaţia la cină este omul care nu şi‑a dat seama că a pierdut totul şi oricât ar vrea el să dobândească pe acest pământ, tot sărac rămâne, atâta timp cât nu este într‑o legătură corectă cu Dumnezeu. Cei care aveau toate cele cinci simţuri întregi şi nealterate fizic au fost înlocuiţi cu orbii. A treia categorie, a omului care ar trebui să‑şi însuşească și asume întreg neamul a fost înlocuit şi el cu neputincioşii și șchiopii.

Orbirea fizică, boala, sărăcia şi neputinţa, sunt lucruri îngăduite de Dumnezeu asupra omului din pedagogia pe care El o lucrează asupra noastră. Omul în suferinţă Îl caută pe Dumnezeu, se apropie de El. Îl caută pe Dumnezeu să‑i vindece bolile și neputințele, să‑l scape de sărăcie și mizerie, dar, în acelaşi timp, îşi dă seama că nu există altă scăpare, altă cale şi altă şansă decât Bunul Dumnezeu.

Cine sunt cei de la drumuri şi garduri? Sfântul Evanghelist Matei completează cumva această categorie cu cei de la răscruci de drumuri. Această categorie am avut‑o în minte încă de cu seară și am vrut să medităm la ea împreună.

Omul la răscruce, care nu este sigur pe el, care trăieşte într‑o stare de nelinişte, care caută, care are nelinişti metafizice, care Îl caută pe Dumnezeu şi nu ştie unde să‑L găsească, trăieşte incertitudinea, nesiguranţa, neliniştea, acesta este omul la limităpe care Domnul Dumnezeuîl sileştesă vină la cina Lui. Repet: îl sileşte să vină la cina Lui. Această categorie este foarte mare în vremurile pe care le trăim. Suntem ispitiţi cu toţii de îndoială, de incertitudine, de nelinişte; căutăm şi nu găsim; batem şi nu ni se deschide; viaţa noastră este un continuu zbucium şi neîncetată suferinţă. Această suferinţă, nu este numai a dumneavoastră, a celor care trăiţi în lume şi sunteţi copleşiţi de atâtea probleme şi de atâtea lipsuri. Această ispită sau, dacă vreţi, această inconsecvenţă este şi a noastră, a preoţilor, a călugărilor, a oamenilor Bisericii, de la care Dumnezeu aşteaptă cu mult mai mult. Şi noi trăim frica, neliniştea, nesiguranţa şi incertitudinea! Dar evanghelia de astăzi ne aduce nădejdea și soluţia. Nădejdea că Dumnezeu ne vrea, ne sileşte, chiar prin această ispită, să venim la El. El este singura noastră nădejde şi doar în El ne vom găsi pacea, liniştea, bucuria şi împlinirea. Şi soluţia este cina, la care au fost chemaţi cu toţii: sileşte‑i să intre şi să cineze! Care este cina dacă nu cea pregătită pe masa Sfântului Altar la fiecare Sfântă Liturghie? Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos...! Aceasta este soluţia, acesta este medicamentul! Spunem, recunoaştem şi simţim că suntem nevrednici, dar să ne și apropiem foarte des de Sfântul Potir. Chiar dacă ne străduim cu postul şi cu rugăciunea, chiar dacă ne spovedim adesea, am învăţat şi ştim că trebuie să avem duhovnic şi să ascultăm de el, tot nu suntem vrednici. Aceasta este soluţia, să îndrăznim să ne apropiem de Sfântul Potir, de Cina Domnului. Şi cum să ne apropiem? Ne spune momentul de dinainte de împărtăşire: cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste. Amin!

^[1] Predică rostită în Duminica a 28‑a după Rusalii (a Sfinţilor Strămoşi; Pilda celor poftiţi la cină), la Sfânta Mânăstire „Schimbarea la faţă”, Ilva Mare, jud. Bistrița‑Năsăud, 16.12.2012.