Monahii – rudele Domnului...!
Mulțumim lui Dumnezeu pentru că am săvârşit Sfânta Liturghie şi ne‑am împărtăşit cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Deşi nu am reuşit să ne apropiem de potir efectiv, doar noi slujitorii, totuşi, prin faptul că am participat la Sfânta Liturghie, ne‑am împărtăşit de harul lui Dumnezeu, prin simpla prezență, prin cântarea de la strană şi prin rugăciunile care s‑au rostit.
Sfânta evanghelie de astăzi ne înfăţişează un episod foarte gingaş din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos, acela în care era căutat de mama şi fraţii Lui, adică de verişorii Lui, care doreau să‑L întâlnească şi să‑I vorbească. Fiind înştiinţat de această dorinţă a mamei şi a verişorilor Lui, El îi arată pe ucenici şi le spune tuturor celor care erau de faţă că mama Lui şi fraţii Lui sunt toţi cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi‑l împlinesc pe el. Acest cuvânt al Mântuitorului Hristos este o mare mângâiere pentru noi, monahii, şi nu numai pentru monahi, dar în special pentru cei ce ne‑am închinat viaţa lui Dumnezeu şi ne străduim să fim slujitorii Lui cu adevărat, ucenicii Lui. Mântuitorul, la judecata finală, îi va arăta, precum oarecând pe Apostoli, şi va zice: „aceştia sunt mama Mea, sora şi fratele Meu”, aşa cum, de altfel, este scris în Sfânta Scriptură. În aceeaşi măsură, din istoria bisericească trebuie să ne amintim un episod din viaţa Sfântului Serafim de Sarov care, la un moment dat, a fost vizitat de Maica Domnului şi de câţiva sfinţi. Iar Maica Domnului s‑a adresat sfinţilor care o însoţeau că acesta, adică Sfântul Serafim, „este din neamul meu”! O altă mângâiere mare pentru noi călugării, Maica Domnului ne socoteşte, pe unul fiecare şi pe toţi laolaltă, din neamul ei.
Un alt gând pe care doresc să vi‑l pun la suflet în această zi este definiţia monahului întruchipată atât de bine de imaginea celor două surori, Marta şi Maria, care, fără să se excludă una pe cealaltă, au plăcut Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar totuşi a fost lăudată Maria pentru faptul că a ales partea duhovnicească a lucrurilor şi a pus accente mai mari pe viaţa duhovnicească şi pe slujirea Domnului.
Așadar, în lumina Evangheliei, doresc din tot sufletul obştii monahale de la Ilva Mare să ia aminte la aceste gingăşii și provocări ale lui Dumnezeu, care trebuie să ne responsabilizeze, să fim conştienţi că suntem chemaţi să fim mama, sora şi fratele Domnului Hristos, că suntem chemaţi să fim rude ale Maicii Domnului, şi în acelaşi timp, prin tot ceea ce săvârşim noi în mânăstiri, să ne asemănăm celor două surori, Marta şi Maria, adică să avem în vedere, în aceeaşi măsură, lucrarea mâinilor, dar şi lucrarea duhovnicească, ele, împreună, îl definesc pe monah...!
Astăzi l‑am pomenit și pe Sfântul Cuvios Atanasie. El este un mare sfânt al Bisericii, dar şi un mare monah. El este cel care a reuşit să închege, într‑o formă organizată, viaţa monahală din Sfântul Munte Athos și să întemeieze cea dintâi mânăstire, care este mama tuturor mânăstirilor din Sfântul Munte, şi anume: Marea Lavră.
Să ajute Dumnezeu ca, prin grija maicii stareţe Hristofora și a părintelui duhovnic Daniel, această turmă mică, cum o numeşte Sfânta Scriptură, să nu se piardă niciodată, să nu se risipească, să aibă încrederea că Dumnezeu îi poartă de grijă! Dumnezeu ne poartă de grijă tuturor! De asemenea, avem şi această nădejde că Maica Domnului, toţi sfinţii şi Sfântul Atanasie, pe care l‑am prăznuit astăzi, ne stau în ajutor...! Amin!