Botezul – bucuria
Bisericii luptătoare!
Doar câteva gânduri duhovniceşti legat de Taina Botezului, pentru că are o importanţă şi o semnificaţie aparte.
Aş porni de la faptul că, imediat după ce prunca Ana a fost scufundată în apa botezului şi a fost miruită cu Sfântul şi Marele Mir, împreună cu naşii am înconjurat în horă masa unde era Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, adică Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos Însuşi, şi am cântat „Câţi în Hristos v‑aţi botezat, în Hristos v‑aţi şi’mbrăcat”. Acest dans ţine de ritualul Tainei Sfântului Botez, ceea ce înseamnă că dansul este un lucru binecuvântat de Dumnezeu şi se săvârşeşte în biserică, cu atât mai mult în afara ei. Dansul, ca formă de exprimare a bucuriei, este un lucru binecuvântat de Dumnezeu şi se săvârşeşte la Taina Sfântului Botez, la Taina Sfintei Cununii, la Taina Hirotoniei şi, dacă vreţi, la fiecare Sfântă Liturghie, ori de câte ori preotul cădeşte Sfânta Masă şi biserica. Preotul, în felul acesta trebuie să săvârşească cădirea, la Sfânta Liturghie, cu graţia unui dans, cu graţia dansului săvârşit de împăratul David atunci când a câştigat războiul cu filistenii, jucând în jurul chivotului legii, unde erau tablele legii, toiagul lui Aaron şi mana din pustie. În Vechiul Testament, mai ales în Psalmii lui David, de multe ori găsim această manifestare a bucuriei în raport cu Dumnezeu. Dansul poate fi o rugăciune...! Candelabrele din biserici se numesc „hora sfinţilor” și sunt construite într‑o formă circulară; deci şi sfinţii în preajma lui Dumnezeu trăiesc o bucurie intensă care poate să însemne horă...!
Sub semnul acestei bucurii binecuvântate de Dumnezeu s‑a săvârşit Taina Sfântului Botez. Bucurie pentru Dumnezeu, Care a câştigat încă un suflet, şi anume pe prunca Ana, bucurie pentru Biserica lui Dumnezeu care a mai câştigat un membru, încă un rugător. Comunitatea de creştini a câştigat astăzi încă un membru, care face parte din Biserica luptătoare, adică încă un ostaş al lui Hristos, aşa cum aţi auzit în rânduiala Sfântului Botez. Familia părintelui Gabriel a mai dobândit încă un prunc ca binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Şi pentru noi toţi prunca Ana este o bucurie şi nădăjduim ca această bucurie să nu fie una de moment ci să‑și aibă astăzi doar începutul şi să se înveşnicească în Împărăţia lui Dumnezeu.
Rugăciunile rostite la Taina Sfântului Botez au creat potenţialul care trebuie să se amplifice, să lucreze şi să rodească în prunca Ana. Acest potenţial trebuie să fie lucrat în primul rând de părinţii după trup. În acelaşi timp, trebuie să fie lucrat de părinţii după duh, naşii, care i‑au luminat astăzi simbolic calea prin lumânarea pe care am aprins‑o după cufundarea în cristelniţă. Sunt datori să îi lumineze calea prin exemplul vieţii lor, prin sfat şi să nu fie – dar de ce nu? – prin dojană. Părinţii spirituali au o responsabilitate foarte mare înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, pentru că ei au mărturisit credinţa pentru prunca Ana; această credinţă trebuie să fie lucrătoare în ei înşişi şi mai ales în cea pe care au năşit‑o.
Nădăjduim ca bucuria acestui moment să devină perpetuă, să se răspândească dincolo de sferele familiei după trup şi după duh, și să se răsfrângă asupra comunității în care va trăi, a Bisericii şi a Țării noastre, şi a lumii întregi, pentru că întreg adamul trebuie să resimtă naşterea pruncii Ana...! Amin!