Soborul Maicii Domnului^[1]

În primul rând, vreau să vă transmit binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, care a îngăduit ca astăzi să fim prezenţi în parohia de la Giula, să slujim în această biserică şi să ne rugăm împreună cu dumneavoastră în cadrul Sfintei Liturghii. Părintele Mitropolit îşi doreşte să ajungă cât de curând în această parohie şi nădăjduim ca prezenţa Înaltpreasfinţiei Sale să fie de bun augur atât pentru dumneavoastră, credincioşii, cât şi pentru părintele dumneavoastră duhovnicesc şi pentru familia sfinţiei sale.

Iubiți credincioși, Biserica noastră drept‑măritoare o prăznuieşte pe Maica Domnului. La sărbătoarea de astăzi, Soborul Maicii Domnului, se adăugă şi pomenirea Sfântului Nicodim de la Tismana, un călugăr deosebit care a pus bazele unei vieţi monahale organizate, pe cuprinsul ţării noastre.

Forţele oculte şi cei care au dorit dintotdeauna dezbinarea neamului omenesc, mai ales a celui creştinesc, au încercat încă de la începuturi să‑L despartă pe Hristos de Maica Lui. Această luptă se poartă încă de la începuturile creştinismului până în ziua de astăzi. Dar pentru că Maica Domnului însăşi ne spune că o vor ferici toate neamurile până la sfârşitul veacurilor şi pentru că acest cuvânt al Maicii Domnului este scris în Scriptură – or cuvintele Scripturii niciodată nu se şterg şi nu se trec, ci ele se împlinesc deplin – credem şi noi cu adevărat că Maica Domnului va fi fericită până la sfârşitul veacurilor de toate neamurile! Textul este următorul: „că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile; că mi‑a făcut mie mărire Cel‑Puternic – şi sfânt e numele Lui – și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El.” (Lc. 1, 48‑49).

Lupta s‑a dus mai departe şi în privinţa Sfintei Cruci, iar sărbătorile religioase au fost descărcate de conţinutul lor religios. Aşa s‑a întâmplat şi cu sărbătoarea Crăciunului! Foarte puţini, chiar dintre creştinii noştri, îşi aduc aminte că de Crăciun, de fapt, sărbătoarea reală este Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos! Au schimbat sensul şi, în loc de Naşterea Domnului îi zicem Crăciun, pe Crăciun îl numim Moş Crăciun; și sărbătoarea Crăciunului a devenit un obicei în care oamenii îşi fac daruri unul celuilalt, copiii aşteaptă cu nerăbdare să vină Moş Crăciun, şi se uită, de fapt, că sărbătoarea Crăciunului este sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos! Șansa noastră, a poporul român, este că de Crăciun se colindă, şi toate colindele noastre Îl propovăduiesc pe Iisus Hristos născut în ieslea din Betleem! Vremurile care au trecut, şi nu demult, au încercat să nu mai aminteasă nici măcar de Crăciun sau de Moş Crăciun, ci de sărbătorile de iarnă și de Moş Gerilă. Cei care au inventat această denumire de Moş Gerilă nu credeau în Dumnezeu. Sărbătoarea Paştilor nu mai înseamnă Învierea Domnului! Am împrumutat şi noi de la popoarele occidentale, şi mai ales de la cele de peste ocean, minciuna că de Paşti vine iepuraşul, și iar cadouri, şi ouăle nu mai sunt roşii, ci galbene, albastre şi de toate culorile pământului!

Pentru că, de fapt, se doreşte denaturarea credinţei noastre ortodoxe! Să devenim sincretişti, adică să credem în mai multe feluri, amestecat, să credem că este un singur Dumnezeu şi atunci de ce atâtea religii, de ce atâtea Biserici şi confesiuni creștine. Până la urmă, nu contează cine și ce suntem: ortodocşi, catolici, reformaţi, protestanţi şi neo‑protestanţi...!?

Problema Mântuitorului Hristos şi, respectiv, a Scripturii rămâne: cine, când și cum va fi „o turmă şi un păstor”? (In. 10, 16).

(...)

Despre Maica Domnului, pe care o cinstim astăzi în chip deosebit, aș dori să vă pun la suflet un singur gând. Întotdeauna când rostiţi rugăciunea către Maica Domnului: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură‑te, ceea ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre”, să aveți conștiința că de fapt rostiți cuvântul Scripturii! Această rugăciune inspirată de Sfânta Scriptură este o împletire a rugăciunii de laudă pe care a adus‑o Arhanghelul Gavriil Maicii Domnului şi a rugăciunii de laudă pe care au adus‑o oamenii, prin glasul Sfintei Elisabeta care era plină de Duhul Sfânt. Şi să ştiţi că doar acei creştini care se roagă Maicii Domnului Îl au pe Duhul Sfânt. Deoarece ne spune Evanghelia după Luca că Sfânta Elisabeta era plină de Duh Sfânt când a rostit această rugăciune. Deci doar creştinii care o mărturisesc pe Maica Domnului, Fecioara Maria, că este Născătoare de Dumnezeu şi se roagă ei Îl au pe Duhul Sfânt. Cei care nu se roagă Maicii Domnului şi nu o mărturisesc Născătoare de Dumnezeu nu‑L au pe Duhul Sfânt, Îl întristează pe Duhul Sfânt, Duhul Sfânt pleacă de la ei, şi viaţa lor devine săracă, nesigură, neliniştită și deznădăjduită, fără Dumnezeu...!

Acesta este mesajul meu, iubiţi credincioși din parohia Giula, în această zi de sărbătoare a Maicii Domnului. Să vă rugaţi întotdeauna Maicii Domnului, să o cinstiţi, să o aveţi în case, şi, mai ales, de sărbătorile ei să cercetaţi biserica, în rugăciune cu părintele dumneavoastră duhovnicesc, lăudând pe Dumnezeu şi pe sfinţii Lui, şi, între sfinţi, pe cea mai înaltă decât oştile cereşti şi mai sfântă decât toţi sfinţii, pe Maica Domnului! Să vă adunaţi şi să fiţi o singură turmă şi un singur păstor, aşa cum ne cere Sfânta Evanghelie. Şi încă un cuvânt de mângâiere, tot din Scriptură: „nu te teme, turmă mică!” (Lc. 12, 32). Sunteţi puţini, o turmă mică, dar capul Bisericii, a acestei comunităţi, este Hristos, Mântuitorul nostru, Care S‑a născut în peştera din Betleem!

Dumnezeu să vă binecuvinteze! Sărbători fericite şi să trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani! Amin!

^[1] Predică rostită la Soborul Maicii Domnului, în Parohia Giula, Borşa, jud. Cluj, 26.12.2011.