Maica Domnului de la Nicula...!
Nu demult, la sfânta noastră mânăstire venea adesea o familie cu doi copii, care căutau alinare în suferinţa care se abătuse asupra casei lor. Fetița lor de 13 ani avea leucemie, iar zilele îi erau numărate. Părinţii, îndemnaţi chiar de medici, au apelat la ultima soluție: Dumnezeu!
Ca orice părinți, au încercat totul: cele mai vestite spitale, cei mai mari medici, au cheltuit o avere, nu i‑a interesat osteneala, nici faptul că nu li se dădea nici o speranță, s‑au dus chiar şi în străinătate. În zadar! În cele din urmă, au lăsat totul în voia lui Dumnezeu; au venit la sfânta noastră mânăstire, la Icoana Maicii Domnului şi s‑au rugat cu lacrimi fierbinţi ca bunul Dumnezeu să se milostivească de fetiţa lor de 13 ani. De multe ori, chiar bolnava înconjura bisericuţa mică în coate şi‑n genunchi, cerând îndurare de la bunul Dumnezeu. Toţi vieţuitorii Mânăstirii Nicula ne‑am implicat duhovnicește, efectiv și afectiv...!
Dumnezeu însă a hotărât altfel; fetița a murit, iar părinţii au rămas nemângâiați. Fratele ei, de 17 ani, nu a fost de față în momentul morţii. La câteva ore, în îmbrățișarea mamei, avea să afle că sora lui, înainte de a‑și da duhul, a văzut‑o pe Maica Domnului venind către ea şi spunându‑i: „Vino cu mine!” iar ea şi‑a întins mânuţele....! Au înțeles... și am înțeles și noi, că Dumnezeu are planul lui, iar Maica Domnului nu ne părăsește!
Maica Domnului este pictată în biserici ca Doamna îngerilor. Cine sunt îngerii din preajma ei dacă nu: fecioarele, copiii şi mamele care au trecut la cele veşnice...!?
Să ne gândim că Maica Domnului a fost aproape de Fiul ei Iisus Hristos treizeci şi trei de ani, cât Acesta a trăit în lume ca om. În aceşti treizeci şi trei de ani, deşi ştia că prin inima ei va trece sabie (Lc. 2, 35), niciodată nu L‑a întrebat pe Hristos ce se va întâmpla și cum va fi aceasta..!? Noi suntem tentaţi de multe ori să aflăm ce se va întâmpla cu noi, dacă se poate, să ne ştim viitorul; suntem tentaţi să ştim şi să cunoaştem pe cei care ne‑au dorit şi ne‑au făcut răul; mergem la ghicitori în cărți, la vrăjitori, la preoți care deschid pravila...! Să ştiţi că nu este după voia lui Dumnezeu și nici pe placul Maicii Domnului, dimpotrivă, este o greșeală, un păcat...!
Mai mult decât atât! De multe ori, cerem lui Dumnezeu ce credem noi că ne sunt de trebuinţă vieţii noastre și a celor dragi nouă. Cerem lui Dumnezeu la nesfârșit, insistent și disperat! Maica Domnului, la nunta din Cana Galileii, a provocat minunea schimbării apei în vin fără să‑I poruncească Domnului Hristos, nici măcar să‑L roage, ci doar, sfioasă, L‑a informat: „Nu mai au vin…!” (In. 2, 3).
Maica Domnului de la Nicula a plâns cu lacrimi în 1699...! A știut că poporul român este cotropit și ocupat de străini, că românii sunt iobagi săraci şi muncesc la stăpân fără nici o plată, că ortodoxia românească va fi dezbinată...! Noi zicem că țara noastră este „Grădina Maicii Domnului”! Iată în ce fel Maica Domnului a avut grijă de „grădina” ei!! Prin lacrimi calde și sărate, care mângâie și încălzesc, curăță și tămăduiesc...!
Aceasta este Maica Domnului, care ni se descoperă prin iubire, răbdare, discreție, delicatețe, cumințenie...; ea este cea care ne‑a înfiat, pe fiecare în parte, dar și ca popor; pentru ea, Dumnezeu mai ţine încă această lume...! Totul i se datorează, inclusiv faptul că sălăşluieşte încă aici, pe catapeteasma bisericii, în mijlocul Sfintei Cruci...! Amin!
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin!