Maica Domnului
– Imaginea Împărăției...!
Iubiţi credincioşi, în numele lui Dumnezeu, al Maicii Domnului nostru Iisus Hristos şi al obştii monahale de la Mânăstirea Nicula vă doresc din tot sufletul: bine aţi venit la hramul mânăstirii noastre!
Hramul mânăstirii Maicii Domnului, a Domnului Dumnezeu Însuși! Pentru că acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Domnului avem promisiunea şi certitudinea că Însuşi Dumnezeu este prezent. El este pomenit, El este slujit şi El este rugat de fiecare dintre noi; Lui ne închinăm şi pe El Îl slăvim în vecii vecilor!
Mă bucur din tot sufletul că şi în acest an, dumneavoastră toţi şi cei care vor veni de acum încolo, aţi reuşit să vă împliniţi gândul şi dorul de a reveni în mânăstirea noastră!
M‑am gândit, în timpul Sfintei Liturghii, la faptul că Împărăţia Cerurilor, pe care Dumnezeu ne‑a făgăduit s‑o moştenim dacă vom împlini poruncile Lui, nu poate să fie departe de ceea ce se întâmplă la Mânăstirea Nicula în fiecare an, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Pentru că sunt mai multe puncte comune. În primul rând, la această moştenire suntem chemaţi cu toții. Oamenii din cele mai vechi timpuri şi până la sfârşitul veacurilor au fost chemaţi de Dumnezeu să‑I moştenească Împărăţia. Cei ce sunteţi aici astăzi, cu siguranţă că aţi simţit această chemare lăuntrică a lui Dumnezeu şi, în special, a Maicii Domnului. În împărăţia cerurilor să nu vă închipuiţi că vă veţi simţi vreodată singuri. Deşi sunt multe locaşuri (In. 14, 2), aşa cum ne spune Mântuitorul Însuşi, această împărăție înseamnă comuniunea Sfintei Treimi, comuniune între oameni şi comuniune între oameni şi Dumnezeu, aşa cum este aici. În împărăţia cerurilor, oamenii, laolaltă cu îngerii, neîncetat Îl slăvesc pe Dumnezeu, Îl slujesc, Îl laudă şi I se închină, aşa cum o facem, împreună pelerini și slujitori, la hramul de la Mânăstirea Nicula.
Hramul de la Mânăstirea de la Nicula este atmosfera Taborului, exprimată prin cuvântul Apostolilor: „Doamne, bine ne este să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi una lui Ilie” (Mt. 17, 4). Noi nici măcar nu avem nevoie de colibă pentru că avem cerul lui Dumnezeu deasupra noastră şi care se deschide la rugăciunile pe care le rostim aici.
Bine este nouă să fim aici! De aceea, să nu ne limităm în a cere lui Dumnezeu numai cele de trebuinţă acestei vieţi pământeşti, pentru că această viaţă pământească este degrab trecătoare. Nu vrem să ne înveşnicim în această lume unde am fost izgoniți datorită neascultării protopărinţilor noştri Adam şi Eva. Povara neascultării o resimţim permanent, în fiecare zi şi clipă de clipă; am adăugat prin neascultare şi păcat, la nesfârşit, şi nu ne găsim locul pe acest pământ. Să cerem lui Dumnezeu mai mult...! Să cerem să ne mântuim; să cerem să moştenim şi noi Împărăţia cerurilor; să cerem să şedem de‑a dreapta lui Dumnezeu‑Tatăl!
În Împărăţia cerurilor, omul n‑o să mai simtă durerea, nici întristarea, nici suspinul, nici foamea şi setea. Rugăciunea noastră pe acest pământ vis‑a‑vis de cele de trebuinţă vieţii, pentru existenţa noastră fizică, în împărăţia cerurilor nu‑şi mai are rostul. Dacă noi, creştinii, nu ne ridicăm deasupra lucrurilor pământeşti, nu reuşim să ne biruim patimile sau dorinţele pătimaşe, nu ştim să fim deasupra suferinţei... în Împărăţia cerurilor nu ne vom regăsi! Pentru că noi ne‑am obişnuit pe acest pământ cu lucruri care în împărăţia cerurilor n‑o să le găsim; acolo nu ne mai sunt trebuincioase. Şi atunci, ne vom trezi într‑o realitate străină, într‑o casă în care nu ne place, care nu este a noastră, pe care n‑o cunoaştem şi pe care poate nici nu ne‑am dorit‑o vreodată.
Am citit dintr‑un autor celebru despre un om foarte bogat care, având posibilităţi materiale deosebite, s‑a gândit să‑i strângă pe toţi săracii pământului, cerşetorii, oropsiţii și bolnavii, într‑un anume loc, să le creeze condiţii umane şi să le ofere toate cele de trebuinţă vieţii. După ce şi‑a împlinit acest gând, au trecut puţine zile şi toţi aceia care erau adunaţi acolo şi care acum n‑aveau lipsă de nimic, au cerut să fie eliberaţi. Au simţit că se sufocă, că nu le este propriu să trăiască în cuminţenie, să trăiască decent și demn, şi au cerut binefăcătorului să‑i lase să plece înapoi la cerşit, la furat, la nedreptăţit, înapoi la muncă, dacă vreţi!
Iubiţi credincioşi, există acest pericol şi în Împărăţia cerurilor...?
Dacă nu vom reuşi să‑L gândim, să‑L cunoaştem, să‑L simţim și să‑L trăim pe Dumnezeu, aşa cum El îşi doreşte și trebuie să fie, ne vom simţi străini în preajma Lui şi vom fi trişti în împărăţia Lui. Aici descoperim granița dintre rai și iad! Trebuie să căutăm și să ducem o viaţă superioară din punct de vedere spiritual! Să nu vă limitaţi numai la rugăciunea de fiecare zi, ci de fiecare clipă; la împărtăşirea cu Hristos numai la Paşti şi la Crăciun, ci cât mai des posibil...! De câte ori Îl chemi pe Dumnezeu în viaţa ta, vine! De câte ori Îl chemi mai aproape de tine, vine mai aproape de tine! De câte ori Îl chemi să fie în casa ta, la lucrul tău, Dumnezeu îţi împlineşte rugăciunea! De câte ori Îl chemi pe Dumnezeu în inima ta, nu numai că va veni, ci Se va face stăpân pe ea...! Să căutăm împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte, după făgăduinţă, ni se vor adăuga! Eu cred, și sunt încredinţat, că aţi venit aici căutând pe Dumnezeu, dreptatea Lui şi împărăţia Lui.
Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni; să vă binecuvinteze; să vă ajute; să vă împlinească toate dorinţele, chiar materiale...! Dumnezeu să ne rânduiască pe toți în împărăţia Lui; să ne putem bucura, aşa cum ne bucurăm acum unii de alţii, şi în împărăţia Lui, în vecii vecilor! Amin!
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin!