Maica Domnului
– Apostol al lui Hristos...!
Din Evanghelia care s‑a citit la Sfânta Liturghie aflăm în ce fel Hristos i‑a chemat la apostolat pe patru dintre cei care aveau să‑i devină ucenici şi apostoli. Este vorba despre Andrei şi Petru, Iacob şi Ioan. Simpla chemare: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!” (Mt. 4, 19), care i‑a găsit undeva pe ţărmul Mării Galileii, a fost suficient pentru ca aceştia să‑şi lase părinţii, familia şi tot ceea ce aveau și să‑I urmeze Domnului, devenind pescari de oameni.
Noi suntem martorii acestei deveniri! Până astăzi, peste veacuri, cuvintele acestor Apostoli, cuprinse în Sfânta Scriptură, ne fac pe fiecare dintre noi fii ai lui Dumnezeu, ucenici ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Au reuşit, într‑adevăr, să devină pescari de oameni aşa cum le‑a promis Mântuitorul.
Poporul român a fost încreştinat de Sfântul Andrei, cel întâi‑chemat la apostolat. Ceea ce demonstrează că Mântuitorul Iisus Hristos ne‑a avut în vedere printre primele popoare care trebuiau să primească Evanghelia mântuirii. De la ceilalți trei „pescari de oameni”, Sfinții Apostoli: Petru, Iacov și Ioan, avem câteva epistole în Noul Testament, o Evanghelie foarte importantă şi Cartea Apocalipsei.
Orice promisiune a lui Dumnezeu se împlineşte în chip desăvârşit! Protoevanghelia, adică prima promisiune pe care o face Dumnezeu omului, s‑a împlinit în cea pe care o sărbătorim în aceste zile, în Maica Domnului (Fac. 3, 15). La aceasta, se adaugă și o promisiune personală. Ei i s‑a dat mărire de la Cel‑Preaînalt prin mărturia Sfântului Arhanghel Gavriil, a Sfintei Elisabeta şi chiar a ei însăşi, care spune: „iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”(Lc. 1, 48). Cuvinte Scripturii sunt insuflate de Duhul Sfânt! De aceea, vestirea Arhanghelului Gavriil a rămas, peste veacuri, rugăciunea noastră principală pe care o adresăm Maicii Domnului şi anume: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură‑te, ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!”. Această rugăciune este menționată în paginile Sfintei Scripturi, jumătate rostită de Sfântul Arhanghel Gavriil şi jumătate de Sfânta Elisabeta. Cuvintele acestei rugăciuni s‑au împlinit şi se rostesc, de două mii de ani încoace, până la sfârşitul veacurilor. De ce? Pentru că Maica Domnului, asemenea Apostolilor despre care am auzit astăzi în evanghelia de la Sfânta Liturghie, a răspuns chemării lui Dumnezeu de a fi mamă Fiului Său Cel iubit întru Care bine a voit!
Despre Maica Domnului aş dori să vă spun câteva lucruri, nu spectaculoase, dar foarte importante şi de reţinut. Știm în ce împrejurări s‑a născut Maica Domnului; după câte rugăciuni fierbinţi ale drepţilor Părinţi Ioachim şi Ana a venit ea pe lume, ca binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Este un aspect care trebuie reţinut! Maica Domnului a venit pe lume ca un dar și o binecuvântare din partea lui Dumnezeu; ca răspuns la rugăciunea Părinţilor Ioachim şi Ana. Aşa ar trebui să vină pe lume orice fiinţă omenească. Orice fiinţă omenească trebuie să vadă lumina zilei, în primul rând, însoţită de rugăciunile părinţilor. Este foarte important! Psalmistul David observă că: „întru fărădelegi m’am zămislit şi în păcate m’a născut maica mea” (Ps. 50, 5). Oare în ce măsură este valabil acest cuvânt pentru Maica Domnului?
Un alt aspect. Fecioara Maria a fost crescută în credinţă, în adevărul legii şi în iubirea dumnezeiască, deoarece a fost închinată Templului la vârsta de trei ani. Foarte puţini părinţi sunt dispuşi să‑şi dăruiască copiii lui Dumnezeu! Ca exemplu: majoritatea călugărilor de azi și de pretutindeni au plecat la mânăstire fără binecuvântarea părinţilor...! Părinţii nu şi‑au dorit ca fiii lor să fie închinaţi Bisericii pentru a deveni fii ai lui Dumnezeu. Dimpotrivă! Sunt părinţi şi astăzi nemângâiaţi de această opţiune a copiilor lor.
La Buna‑Vestire, Maica Domnului se supune cu desăvârşire planului lui Dumnezeu de a‑L naște pe Fiul Lui. Oare Maica Domnului nu era conştientă de ce ispite şi suferinţe urmau acceptării acestui plan dumnezeiesc? Prima ispită a fost oprobiul public că a luat în pântece fără să fie căsătorită. Și totuşi, a acceptat să se împlinească în ea planul lui Dumnezeu într‑o smerenie desăvârșită! Smerenia i‑a devenit o caracteristică care a însoţit‑o până la moarte şi o însoţeşte în slava cerului, chiar dacă noi o numim Împărăteasa cerului şi a pământului şi mai presus decât heruvimii şi serafimii. Este foarte important, ca fiecare dintre noi, să ne asumăm planul lui Dumnezeu. Dumnezeu cu fiecare dintre noi are un plan. Înaintea lui Dumnezeu nu există anonimi! Fiecare om este o persoană unică și irepetabilă, iar Dumnezeu îl tratează ca atare pe fiecare în parte, după capacitatea lui de înţelegere, de simţire și de disponibilitate de a se pune în slujba voinţei Lui. Dumnezeu nu cere omului peste puterile lui...! Dumnezeu pretinde omului ceea ce îi poate da: Fiule, vreau inima ta! Numai Dumnezeu este vrednic de inima noastră! În istoria vieţii noastre personale, de câte ori n‑am fost dezamăgiţi când am dăruit inima noastră altcuiva decât lui Dumnezeu? Am fost şi vom fi, doar Dumnezeu nu ne dezamăgeşte! Dăruiţi‑I inima lui Dumnezeu şi veţi vedea că nu veţi fi dezamăgiţi! Şi aceasta v‑o spune un călugăr smerit, pentru că noi, monahii, aceasta vrem: ca inima noastră întreagă să‑I aparţină lui Dumnezeu. Or, Dumnezeu niciodată nu i‑a lăsat pe călugări şi nici nu‑i va lăsa, nici în veacul de acum nici în cel ce va să fie! Acest lucru e valabil, însă, pentru orice inimă care Îi aparţine Lui. Sfintele Scripturi spun că: „unde vă este comoara, acolo va fi şi inima voastră” (Lc. 12, 34). Dacă, pentru fiecare dintre noi, comoara este Dumnezeu atunci inima noastră Îi aparține. Dacă iubirea noastră faţă de Dumnezeu este cel mai de preţ lucru din această lume, atunci inima noastră cu siguranţă va aparţine Lui!
Maica Domnului L‑a urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos oriunde, de la naştere şi până la moartea pe cruce, într‑o taină şi într‑o smerenie desăvârşită. Puţine sunt locurile şi cuvintele care fac referire la Maica Domnului în Sfânta Scriptură pentru toată această perioadă de treizeci de ani. Să nu se spună în treizeci de ani nimic despre un om este foarte mare lucru! S‑au spus despre Iisus Hristos şi se spun, s‑au scris biblioteci întregi despre cei treizeci de ani de viaţă pământească ai Domnului Hristos. Şi despre Maica Domnului, totuşi, aproape nimic? Știţi care este taina Maicii Domnului? Am citit‑o în miezul nopţii la Serghei Bulgakov. Spune acest rafinat teolog ortodox că: mergând pe cale spre Dumnezeu, căutându‑L, rugându‑te Lui, împlinind poruncile Lui, încercând să‑L iubeşti..., pe drum te întâlneşti cu Maica Domnului. Înainte de a ajunge la final, la ţintă, te întâlneşti cu Maica Domnului; de ea nu poţi trece. N‑ai cum să treci de Maica Domnului...! El spune chiar mai mult: Maica Domnului de aceea n‑a acceptat să fie înălţată cu trupul de pe pământ la cer fără să guste moartea, asemenea lui Enoh şi lui Ilie, pentru că a dorit să moară trupeşte ca şi noi, ca atunci când vom trece din această viaţă ea să ne întâmpine şi să nu‑i lase pe vrăjmaşii noştri care doresc, în ceasul morţii noastre, să ne facă să disperăm, să cădem pradă diavolului şi împărăţiei lui. Maica Domnului stă la căpătâiul fiecăruia dintre noi atunci când trecem din această viaţă; „acum și în ceasul morții noastre...”.
Şi despre Maica Domnului, iubiţi credincioşi, vă mai spun că a rămas cu noi pururea, de atunci de când Mântuitorul a sortit‑o să fie mamă ucenicului iubit, Ioan Apostolul şi Evanghelistul, şi prin el nouă, întregului neam omenesc. Să aveţi această încredinţare! Știu şi se vede că o aveţi...! Dar nici Maica Domnului nu rămâne mai prejos! Ne‑o demonstrează la Nicula prin Icoana ei. Credeţi că această icoană a fost făcută la întâmplare? Că minunea lăcrimării de acum trei sute de ani este o întâmplare? Icoana ei şi lacrimile ei n‑au fost întâmplătoare, precum nici prezenţa ei, iată, de sute de ani în mijlocul nostru. Este demonstraţia palpabilă că ea a rămas şi rămâne până la sfârşitul veacurilor mama noastră, a tuturor!
Să dea Dumnezeu să simţiţi această mângâiere de mamă pe care Maica Domnului ne‑o împărtăşeşte tuturor în fiecare zi, clipă de clipă şi ceas de ceas şi mai îmbelşugat de ziua ei, de ziua adormirii ei!
Dumnezeu să vă binecuvinteze, să vă ajute tuturor şi să vă dea răbdare şi putere până la sfârşit! Amin!