Maica Domnului
– Stareța Mânăstirii Nicula…!
Iubiţi credincioşi, azi‑noapte, în timp ce ploua, mă gândeam la frăţiile voastre şi Îl rugam pe Dumnezeu să oprească ploaia pentru ca să nu vă osteniţi prea mult şi să se întristeze inimile voastre.
Rugându‑mă lui Dumnezeu pentru voi, pentru toţi, mi‑a venit un gând, am primit răspuns! Şi mi‑a zis Mântuitorul: Oare tu nu cunoşti că Eu sunt în acelaşi timp Dumnezeu şi Om? Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, aşa cum Îl mărturisim în Simbolul de credinţă! Şi am înţeles – prin acest răspuns – că Iisus Hristos, în acelaşi timp Dumnezeu şi Om, datorită întrupării și umanităţii Sale, v‑a ştiut pe fiecare azi‑noapte ce simţeaţi, ce gândeaţi și în ce stare vă găseați. Hristos, Dumnezeu‑Omul, toată noaptea v‑a fost alături, a simţit şiroaiele de ape ce curgeau peste frăţiile voastre și, mai ales, a simţit valurile necazurilor, încercărilor, suferinţelor şi problemelor pe care le purtaţi. Le‑aţi purtat până aici...! Ele vor rămâne aici şi veţi pleca uşuraţi, spălaţi, sfinţiţi. De aceea Dumnezeu‑Omul vă stă aşa de aproape, iar semnul prezenței Lui a fost ploaia de azi‑noapte...!
Atât de asemănător a fost momentul de azi‑noapte cu ceea ce s‑a întâmplat la nunta din Cana Galileii, când Hristos, Dumnezeu‑Omul, a prefăcut apa în vin, pentru că de vin era nevoie la acea masă. Aşa să ştiţi că Dumnezeu a prefăcut apa de azi‑noapte în ceea ce este de folos vouă, tuturor. Acesta este Dumnezeul nostru, face totul în favoarea noastră!
Maica Domnului, la nunta din Cana Galileii I‑a spus, doar L‑a informat: Doamne „Nu mai au vin…!” (In. 2, 3). Cu siguranţă şi în această noapte, Maica Domnului, din Icoana făcătoare de minuni de la Nicula, I‑a spus: Doamne, uite‑i, plouă peste ei! Iar Hristos i‑a răspuns ca odinioară la nunta din Cana Galileii, prefăcând apa în Vin...! Să fiţi încredinţaţi că Apa care v‑a spălat sufletele şi trupurile de suferinţele, necazurile şi durerile pe care le purtați, a fost Vinul sfinţeniei, puterii, milei și iubirii lui Dumnezeu!
De ce veniţi la Nicula în fiecare an? Mânăstirea Nicula nu are, cum de pildă a avut Mânăstirea Sihăstria, stareţ şi duhovnic pe Părintele Cleopa. De ce aţi venit la Nicula? La Nicula nu este un duhovnic, cum este la Sâmbăta, părintele Teofil Părăian, sau la Techirghiol, părintele Arsenie Papacioc!? Veniţi la Nicula pentru Maica Domnului din Icoana făcătoare de minuni. Ea este stareţa și duhovnicul mânăstirii! La ea toţi alergăm, călugări, preoţi şi mireni; înaintea ei îngenunchem; ei îi spunem toate ale noastre, şi bune şi rele; ei îi mărturisim toate păcatele și suferinţele noastre; şi ea, blândă, din icoană, ne priveşte pe toţi cu iubire nemărginită, ne mângâie şi ne tămăduieşte pe toţi prin lacrimile ei calde şi sărate. La ea venim, la stareţa și duhovnicul Mânăstirii Nicula, și ne ascultă, ne primeşte aşa cum suntem, ne iartă și ne mângâie pentru că ne iubeşte pe toţi.
La ea venim în pelerinaj în fiecare an! Pelerinajul nostru are ca scop prohodul Maicii Domnului de ziua adormirii ei. Prohodul oamenilor de rând, în general, este însoțit de lacrimi fără de nădejde. Pe Maica Domnului o prohodim cu lacrimi de bucurie şi nădejde, având credința că se va înălţa la ceruri şi va mijloci pentru noi până la sfârşitul veacurilor. Pelerinajul nostru, al tuturor celor care venim la Nicula, este cel pe care l‑au făcut Apostolii care s‑au adunat la Ierusalim ca s‑o înmormânteze pe Maica Domnului. Tradiţia ne spune că ei au fost aduşi pe norii cerului ca să fie prezenţi la înmormântarea Maicii Sfinte. Aceasta a fost o minune a lui Dumnezeu pentru ca Apostolii să fie prezenţi la înmormântarea Maicii Sale. Dar pentru voi toţi, care, în mare măsură, veniţi pe jos, de la distanţe foarte lungi, dacă nu, măcar de la marginea satului, în ce constă minunea? Vă răspund: din momentul în care v‑aţi gândit şi v‑aţi pornit să veniţi la Mânăstirea Nicula în pelerinaj, Dumnezeu lucrează aşa cum s‑a întâmplat cu cei zece leproşi pe care i‑a trimis Mântuitorul Iisus Hristos să se arate preoţilor şi s‑au tămăduit pe drum. Să fiţi încredinţaţi că Dumnezeu, din momentul în care aţi plecat pe drum spre Mânăstirea Nicula, deja v‑a luat de pe suflet tot ce vă umbreşte viaţa! Avem multe mărturii în acest sens! Unii spun că, odată intraţi pe poarta mânăstirii, s‑au eliberat și uşurat de tot ce‑i rău! Se simt eliberaţi, se simt uşori și plutesc aşa cum au plutit Apostolii pe norii cerului. Cu siguranţă că şi voi, toţi, aţi simţit acelaşi lucru!
Iubiţii mei, închei punându‑vă la suflet gândul meu de astă‑noapte. Hristos mi‑a spus: Eu sunt Dumnezeu adevărat şi Om adevărat! Şi dacă Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, aşa cum mărturisim şi credem, să fim încredinţaţi că, în virtutea faptului că este Om, ne ştie, cunoaşte și simte pe toţi și stă în preajma noastră, mai ales atunci când avem nevoie de El, și se poartă dumnezeieşte pe măsura credinţei noastre în desăvârșirea persoanei umane!
Dumnezeu să vă binecuvinteze, să vă ajute şi să rămână în preajma și în ființa noastră în vecii vecilor! Amin!
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin!