Sfântul Prooroc
Ilie Tesviteanul
Cei care aţi citit viaţa Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul aţi putut vedea că acest mare sfânt al Bisericii creştine, şi nu numai al Bisericii creştine, a avut şansa extraordinară de a‑L vedea pe Dumnezeu.
Această şansă a Sfântului Prooroc Ilie s‑a întâmplat în adiere de vânt lin. Adierea de vânt lin care, cu prisosinţă, s‑a revărsat și astăzi la Mânăstirea Cristorel, peste noi toţi care suntem aici. În adiere de vânt lin, la rugăciunile noastre, ale tuturor, Duhul Sfânt a coborât peste darurile de pâine şi vin, devenind Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care L‑am putut vedea cu ochii noştri, atât duhovniceşti cât şi trupeşti. Şi mai mult decât atât, foarte mulţi aţi avut această şansă, copilaşii şi cei care v‑aţi spovedit şi v‑aţi pregătit, să vă şi împărtăşiţi cu El, să‑L primiţi pe Dumnezeu în fiinţa voastră, înlăuntrul vostru.
Întâlnirea cu Dumnezeu, iubiţi creştini, trebuie să se înveşnicească! Dumnezeu să nu mai plece de la noi, să rămână cu noi şi în noi! Dacă va rămâne cu noi şi în noi, ne vom asemăna, din ce în ce mai mult, cu sfinţii care sunt patronii acestei mânăstiri: Sfântul Lazăr şi, îndeosebi, Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. El a reuşit să‑L înveşnicească pe Dumnezeu în viaţa lui încât Dumnezeu l‑a luat în car de foc şi l‑a înălţat cu trupul la cer, aşa cum cunoaştem din paginile Sfintei Scripturi. L‑a cuprins pe Dumnezeu încât Dumnezeu l‑a luat în slava Lui! Dar iarăşi va să vină – aşa ne spune Sfânta Carte şi troparul sfântului – să vestească cea de‑a doua venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când are să moară cu moarte ca şi oricare om de pe acest pământ.
Sfântul Ilie n‑a murit, dar pentru că este om, trebuie să moară cu moarte omenească şi să se slăvească desăvârşit în împărăţia lui Dumnezeu. Tradiția învață că Sfântul Ilie Tesviteanul va muri mucenic la sfârşitul veacurilor. Propovăduind cea de‑a doua venire a Domnului, se va împotrivi lui Antihrist, cel care va stăpâni sfârşitul veacurilor. Iar Antihrist şi cei care‑l vor sluji îl vor omorî atât pe Ilie, cât şi pe Enoh, și pe mulţi din cei care nu se vor lepăda de Hristos şi de credinţa în Dumnezeu.
În sfânta evanghelie de astăzi, Mântuitorul Iisus Hristos, întristat de faptul că oamenii nu I‑au înţeles propovăduirea şi lucrarea, le spune în faţă că nu este bine primit în patria Lui, descoperindu‑le gândurile acuzatoare: „Doctore, vindecă‑Te pe Tine Însuţi! Câte ai făcut în Capernaum, fă şi aici, în patria Ta!”. Le răspunde la acest gând al minţii lor sărace şi răutăcioase că „nici un prooroc nu este bine primit în patria lui”. În ce‑L priveşte pe Mântuitorul Hristos, cuvântul „nici un prooroc nu este bine primit în patria lui” s‑a împlinit desăvârşit, pentru că, în cele din urmă, a fost prins, judecat, răstignit şi omorât de compatrioţii Lui.
Până astăzi, toţi cei care își doresc să‑L propovăduiască pe Dumnezeu în familie, în comunitatea în care trăiesc, în satul, în oraşul, în ţara în care Dumnezeu a rânduit să se nască şi să vieţuiască, nu suntbine primiţi şi cei mai mulţi sunt urâţi chiar de propria lor familie şi chiar de propria lor comunitate creştină. De aceea, chiar noi preoţii, din păcate, căutăm să fim pe placul oamenilor şi propovăduim ceea ce vor ei să audă, să afle și să aibă. În general, propovăduim o credinţă foarte relaxată, care nu presupune jertfă de nici un fel. Din ce în ce mai mult renunţăm a propovădui, dar şi a pune în practică, rugăciunea şi postul – lucruri pe care le‑a făcut cu prisosinţă Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul – pentru că avem această frică de a nu fi socotiţi prooroci care nu sunt bine primiţi în patria lor. Din păcate, şi noi, preoţii, vindem ceea ce ni se cere de cei care cumpără!
Datori suntem, iubiţi creştini, ca Sfântul Ilie Tesviteanul, mai ales noi, preoţii, dar şi dumneavoastră, credincioşii, în familiile şi în comunitatea din care faceţi parte, să‑L propovăduiţi pe Dumnezeu aşa cum este El şi să vă comportaţi ca atare. N‑o să fiţi iubiţi şi nici noi n‑o să fim iubiţi, dar dacă n‑o să facem aşa, vom trece de partea preoţilor idoleşti, care au fost ucişi chiar de Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. Ilie proorocul, a fost urmărit vreme îndelungată de însuşi regele Ahab, de regina Isabela şi de toţi preoţii idoleşti ca să fie omorât. Dar Dumnezeu l‑a apărat şi l‑a luat dinaintea feţei lor, l‑a hrănit şi l‑a adăpat în chip minunat, I s‑a arătat în adiere de vânt lin şi, în cele din urmă, l‑a răpit cu trupul la cer. Deci, primul gând duhovnicesc, atât pentru noi, preoţii, cât şi pentru dumneavoastră, credincioşii: oricine îşi doreşte să‑L urmeze pe Dumnezeu cu adevărat va fi proorocul care nu este bine primit în patria lui!
Al doilea gând duhovnicesc, tot din evanghelia de astăzi. Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul a fost trimis la o văduvă din Sarepta Sidonului deși, în acea vreme, multe văduve erau în Israel. Şi totuşi, numai la una singură a fost trimis să se odihnească şi să mănânce. Multe văduve erau atunci în Israel, dar numai una s‑a învrednicit de prezenţa lui.
Noi suntem aici atât de mulţi, un număr aşa de mare de creştini, şi ne‑am învrednicit de prezenţa lui prin faptul că l‑am invocat în rugăciunea noastră. Mai mult decât atât, noi, văduviți de atâtea lucruri care ne lipsesc, mai ales duhovniceşti, avem nevoie permanentă de prezenţa Sfântului Prooroc Ilie care să ne înmulţească untdelemnul rugăciunilor şi al nevoinţelor noastre. Avem nevoie de prezenţa Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul aşa cum a avut văduva din Sarepta Sidonului ca să‑i învieze fiul mort. Atâta nevoie avem astăzi de Sfântul Prooroc Ilie, ca să‑i învieze pe fiii noştri morţi, în primul rând din punct de vedere spiritual, dar şi din punct de vedere sentimental în ceea ce priveşte relaţia lor cu părinţii. Atâta nevoie avem de Sfântul Prooroc Ilie să ne învieze fiii noştri...!
Şi ultimul gând! Evanghelia de astăzi spune că mulţi leproşi erau în vremea lui Elisei, dar numai unul s‑a tămăduit, Neeman Sirianul. Câtă lepră este pe trupurile noastre, dar mai ales pe sufletele noastre, şi câtă nevoie avem să fim tămăduiţi! Dar atenţie, Evanghelia ne spune că numai unul s‑a vindecat şi acela de alt neam! Să avem grijă! Chiar dacă, mai mult sau mai puțin, ne cunoaştem credinţa, ne rugăm, ne străduim și ne nevoim duhovniceşte, nu o dată Hristos ne avertizează că vor veni de la apus şi de la răsărit neamurile, cei care încă nu‑L cunosc, şi vor merge înaintea noastră în împărăţia lui Dumnezeu. Să fim atenţi la acest cuvânt al Sfintei Scripturi: că mulţi leproşi erau în zilele lui Elisei, dar numai unul s‑a vindecat şi acela de alt neam. Nu cumva, – acesta este un avertisment al Mântuitorului – preocupaţi prea mult de lucrurile pământeşti, să pierdem ceea ce este mai important şi anume: mântuirea sufletului!
Aceste gânduri vi le‑am pus astăzi la suflet, atât credincioșilor, cât și obştii care, în adiere de vânt lin, se nevoieşte în mânăstirea de la Cristorel. Dumneavoastră sunteţi prezenţi mai mult la hram, în număr mai mic în duminici şi sărbători, dar maicile, zi de zi şi ceas de ceas, Îl cheamă pe Dumnezeu şi mai ales pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în rugăciunea inimii. Atmosfera de aici este adiată de vânt lin! Aici Dumnezeu permanent stă de vorbă cu Ilie şi cu Moise, ca pe Muntele Taborului. Iisus Hristos permanent stă de vorbă cu Ilie despre ce se va întâmpla la sfârşitul veacurilor cu omenirea. Această discuţie se poartă la Mânăstirea Cristorel între Dumnezeu şi oameni: ce se va întâmpla la sfârşitul veacurilor cu omenirea...!
***
Mulţumesc din tot sufletul maicii stareţe Parascheva, părintelui duhovnic Siluan și obştii de la această mânăstire, pentru că ne‑a făcut chemare sfântă să venim astăzi să slujim, să ne bucurăm împreună şi să îl prăznuim pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. În acelaşi timp, trebuie să vă împărtăşesc binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei care n‑a putut fi astăzi aici. În eparhia noastră sunt trei mânăstiri care poartă hramul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul. Înaltpreasfinţitul se află la Mânăstirea Nuşeni, în judeţul Bistriţa‑Năsăud, iar Presfinţitul Vasile la Mânăstirea Băişoara, în judeţul Cluj. Mulţumesc, de asemenea, în numele obştii acestei mânăstiri, pentru tot ceea ce a făcut şi face ctitorul Ilie Lazăr, şi îndeosebi, pentru această icoană frumoasă care îi închipuieşte pe cei doi sfinţi ocrotitori ai mânăstirii de la Cristorel, pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul şi pe Sfântul Ierarh şi drept Lazăr. Îl şi felicităm astăzi cu ocazia sărbătoririi numelui şi pe toţi cei care‑i purtaţi numele Sfântului Ilie vă felicităm! De asemenea, mulţumesc de prezenţă și împreună slujire tuturor preoţilor, preacuvioşilor părinţi, preacucernicilor părinţi, prieteni ai mânăstirii şi ai obştii de la Cristorel, în special părintelui profesor Gheorghe Şanta, pe care îl cunoaşteţi aşa de bine şi care ne‑a fost profesor şi mai mult decât un profesor, părinte duhovnicesc. Iar dumneavoastră tuturor, iubiţi credincioși, Dumnezeu să vă dea sănătate și bucurie! Să vă dăruiască ploaia pe care am cerut‑o astăzi în nevrednica noastră rugăciune! Dumnezeu să Se dăruiască pe El Însuşi vouă tuturor, măcar prin şansa împărtăşirii cu Trupul şi cu Sângele Domnului! Să nu vă fie frică niciodată că se va cârti împotriva voastră! Să aveţi nădejdea că Sfântul Prooroc Ilie, chemat în rugăciune, este în stare să vă învieze fiii morţi! Şi să aveţi nădejdea şi încrederea că toate bolile noastre sufleteşti şi trupeşti pot fi vindecate, şi nu de Elisei, ci de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava în vecii vecilor! Amin!