Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea[1]

Biserica Universală și în special Biserica noastră Ortodoxă Română i-au prăznuit, astăzi, pe Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea.

Am spus că i-a prăznuit Biserica Universală, deoarece amândoi au trăit în Ţara Sfântă, deși s-au născut în Dobrogea, în Scythia Minor. De tineri au ales viaţa monahală şi s-au nevoit la o mânăstire din Betleem. De la Betleem au plecat în Egipt, unde i-au cunoscut pe cei mai vestiţi nevoitori ai pustiei Tebaidei, Nitriei şi Schitului. Aici, s-au nevoit, făcând ascultare desăvârşită la mari sfinţi ai pustiei Egiptului. Au plecat, mai apoi, la Constantinopol, ca să îl asculte pe marele ierarh Ioan Gură de Aur. Acolo, la Constantinopol, Casian a fost hirotonit diacon. Dar, la scurtă vreme, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost exilat, iar ei s-au dus la Roma, unde au luptat în favoarea acestuia, fără izbândă. În cele din urmă, s-au aşezat la Marsilia, unde au întemeiat două mânăstiri, una pentru călugări şi una pentru călugăriţe.

Sfântul Casian a scris mai multe lucrări, care ne-au rămas până astăzi, şi care privesc în special viaţa monahală, dar nu numai. Una dintre ele se referă la viaţa monahală de obşte, Sfântul Casian fiind socotit unul dintre părinţii monahismului. Altă lucrare relatează experienţa lor din Pustia Egiptului, cu multe apoftegme şi răspunsuri la întrebările pe care le-au pus părinţilor întâlniți acolo.

Iată doi sfinţi ai Bisericii Universale dar, în special, ai Bisericii româneşti, pentru că sunt români, din Dobrogea, iar în calendare îi veţi găsi notaţi cu culoare albastră – în ultimii ani, sfinţii români sunt trecuţi cu albastru în calendarul nostru – Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea.

Aş vrea să vă pun la suflet următorul gând. V-am spus mai multe despre Sfântul Casian şi aproape nimic despre Sfântul Gherman. Cert este că ei doi erau prieteni. Nu numai că se trăgeau din acelaşi ţinut, din aceeaşi ţară, fiind români, dar au realizat o prietenie temeinică, care i-a dus la sfinţenie şi care a făcut să fie trecuţi, împreună, în calendarul creştin. Împreună s-au dus la mănăstire, împreună au plecat în pustia Egiptului, împreună s-au dus la Constantinopol, împreună s-au nevoit, până la sfârşitul vieţii, în mânăstirile pe care le-au întemeiat.

Prietenia trebuie să aibă acest scop, acest ţel, trebuie să ajungă la izbânda sfinţeniei. Prietenia este un lucru binecuvântat de Dumnezeu şi are caracter sacru. Prietenia trebuie să îi împlinească, pe cei care ajung la această experiență și virtute, în chip desăvârşit. Prietenia nu exclude, iată, viaţa monahală şi bineînţeles că nu exclude nici viaţa socială, respectiv căsătoria. Căsătoria trebuie înţeleasă în acest spirit, în acelaşi duh! Doi oameni îşi unesc destinele, pentru a se ajuta în a-şi sfinţi viaţa, pentru a se mântui și pentru a se desăvârşi: acesta este rostul căsătoriei! Astăzi, foarte puţini oameni mai înţeleg acest lucru.

Aşadar, iată o prietenie de o viaţă întreagă, care a dus la sfinţenie, astfel încât cei doi au fost trecuţi în calendar, aşa cum am spus, dimpreună! Prieteniile de astăzi, în general, sunt părtăşie la păcat şi cu siguranţă că acestea nu pot duce la Dumnezeu, ba dimpotrivă. De aceea, este foarte important cum ne alegem prietenii, este foarte important cu cine ne însoţim: „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!” Nu ştim prea multe despre Sfântul Cuvios Gherman, dar, pentru că s-a însoţit cu Sfântul Ioan Casian, putem să îl socotim la aceeaşi măsură a sfinţeniei şi, de-aceea, Biserica noastră, respectiv Biserica Universală îi celebrează pe amândoi, în ziua de 29, a lunii februarie, iar atunci când nu este an bisect, în ziua de 28 a acestei luni.

Pentru rugăciunile lor, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!

^[1] Cuvântla pomenirea Sfinţiilor Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea, Catedrala Mitropolitană, Cluj-Napoca, jud. Cluj, 28 februarie 2014.