Povestit-a cineva din părinţii Egiptului: „Odată am voit să mă înstrăinez şi am mers în Atena şi intrând în cetate, am văzut un bătrân monah, împodobit cu haine, purtând o cruce mică cusută şi alergau şi alţii după dânsul. Intrând în cetate, l-a întâmpinat norodul mult şi îl trăgea la privelişte şi am întrebat pe un oarecare om: «Cine este acesta?» Şi mi s-a răspuns că acesta este un elin, mai mare decât toţi filozofii şi s-a făcut creştin şi zidindu-şi mănăstire, s-a făcut călugăr, vieţuind cincisprezece ani; mai întâi neintrând în cetate, iar astăzi a intrat. Pentru aceasta alergăm să-l vedem ce va spune. Aşa am plecat şi eu cu dânsul; şi adunându-se cei mai de frunte ai cetăţii, l-au poftit, zicând: «Spune-ne nouă, ce vrei să ne vorbeşti?» El Ie-a zis: «Nu este nici o limbă sub cer, ca cea creştină, şi mai frumos cin, ca cinul călugăresc; aceasta numai îi vatămă pe dânşii, că aduce asupra lor diavolul pizma unul asupra altuia, zicând, că mi-a zis şi i-am zis şi necuraţii înaintea lor având, nu le văd». Iar aceasta auzind toţi, l-au proslăvit şi au plecat”..