Zis-a un bătrân: „Acel ce va vrea să trăiască fără de gâlceavă, ori să meargă să se aşeze în pustie, ori în lavră unde sunt fraţi mulţi; iar de se va aşeza în alt loc, mai departe de mănăstire, atunci nu va putea fi fără gâlceavă şi supărare. Pentru că toţi cei ce vor trece şi vor umbla pe acolo, prin acel loc toţi se vor abate pe la dânsul, neavând unde să se odihnească şi nu va putea să nu-i primească. Dar de va fi aproape de alţi fraţi, sau în mănăstire, atunci de nu-i va primi el, îi va primi alţi fraţi şi el va fi liniştit”..