Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: „Cum se cade a şedea cu tăcere călugărul în chilia sa?” Bătrânul i-a răspuns: „A şedea călugărul în chilie, este, ca să-şi aducă aminte pururea de starea sa înaintea lui Dumnezeu şi să-şi păzească după putinţa sa, mintea şi inima de gândurile necuvioase, cele semănate de vrăjmaşul şi aceasta este a fugi de lume”. Fratele i-a zis: „Ce este lumea?” Iar bătrânul i-a răspuns: „Lumea este a lucra peste fire şi a-ţi împlini poftele trupului tău şi a te griji mai mult de trup decât de suflet, a-ţi petrece viaţa ta ostenindu-te mai mult pentru cele trupeşti decât pentru cele sufleteşti şi mai mult pentru agonisita trupească decât pentru cea sufletească. Aceasta este lumea, fiule”..