Zis-a iarăşi [maica Singlitichia]: „Multe sunt vicleşugurile diavolului. Prin sărăcie nu a clintit sufletul? Bogăţia îl aduce ca amăgire. Prin ocări şi defăimări nu a putut? Laude şi slavă pune înainte. Prin sănătate biruit fiind, bolnav face trupul. Cu desmierdările neputând să-l amăgească, prin ostenelile cele fără voie încearcă să facă surparea. Căci anumite boli prea grele cerând de la Dumnezeu şi prin acestea slăbind, tulbură dragostea cea către Dumnezeu. Dar se sdrobeşte trupul cu friguri cumplite şi pătimeşte de sete neastâmpărată. Dacă păcătos fiind, suferi acestea, adu-ţi aminte şi de munca cea viitoare şi de focul cel veşnic şi de pedepsele cele veşnice şi nu vei slăbi către cele de aici. Bucură-te, că te-a cercetat Dumnezeu. Şi cuvântul acela de laudă să-l ai pe limbă: «Certând, m-a certat Dumnezeu şi morţii nu m-a dat»[Ps 117, 18]. Fier erai dar prin foc lepezi rugina. Iar dacă şi drept fiind, te îmbolnăveşti de la cele mari, la cele mai mari sporeşti. Aur eşti, dar prin foc mai lămurit te faci. Ţi s-a dat înger trupului? [2 Co 12, 7] Veseleşte-te, şi vezi cui te-ai făcut asemenea? Că de partea lui Pavel te-ai învrednicit. Prin fierbinţeală te ispiteşti? Prin răceală te pedepseşti? Dar zice Scriptura: «Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos pe noi» [Ps 72, 11]. Ai câştigat-o pe cea dintâi? Aşteapt-o şi pe cea de-a doua. Lucrând fapta cea bună, strigă graiurile sfântului care zice: «Sărac şi cu durere sunt eu» [Ps 78, 33]. Desăvârşit te vei face prin aceste două necazuri. Căci zice: «Întru necaz m-ai desfătat» [Ps 4, 1]. Cu aceste deprinderi să ne iscusim sufletele, că-l vedem pe vrăjmaşul înaintea ochilor”..