Şezând odată avva Siluan în muntele Sinai, s-a dus Zaharia, ucenicul lui, la o ascultare şi i-a zis bătrânului: „Sloboade apa şi udă grădina”. Iar el ieşind, şi-a acoperit faţa cu culionul şi numai picioarele i se vedeau. Deci a venit un frate la dânsul în acel ceas şi văzându-l pe el de departe, a înţeles ce a făcut. Intrând fratele la dânsul, i-a zis: „Spune-mi, avvo, pentru ce ţi-ai acoperit faţa cu culionul şi aşa udai grădina?” Iar bătrânul i-a răspuns: „Fiule, ca să nu vadă ochii mei pomii şi să se smulgă mintea mea de la lucrarea ei prin dânşii”..

->