A venit odată avva Ammun de la Rait la Clisma să se întâlnească cu avva Sisoe. Şi văzându-l necăjit, căci a lăsat pustia, i-a zis: „Ce te necăjeşti, avvo, căci ce mai puteai să faci de acum în pustie, după ce ai îmbătrânit aşa?” Iar bătrânul s-a uitat la dânsul cu asprime, zicând: „Ce-mi spui, Ammune, dar nu-mi era destulă numai slobozenia gândului meu în pustie?”.