Trei bătrâni au venit la avva Sisoe, auzind cele despre dânsul. Şi i-a zis lui cel dintâi: „Părinte, cum pot să mă mântuiesc de râul cel de foc?” Iar el nu i-a răspuns. I-a zis cel de al doilea: „Părinte, cum pot să mă mântuiesc de scrâşnirea dinţilor şi de viermele cel neadormit?” Apoi cel de treilea: „Părinte, ce voi face, că aducerea aminte a întunericului celui mai dinafară mă omoară?” Şi răspunzând bătrânul, le-a zis: „Eu de nici una din acestea nu-mi aduc aminte, căci milostiv fiind Dumnezeu, nădăjduiesc că va face cu mine milă”. Şi auzind cuvântul acesta bătrânii s-au dus mâhniţi. Dar nevrând bătrânul să-i lase să se ducă mâhniţi, întorcându-i, le-a zis: „Fericiţi sunteţi, fraţilor, căci v-am râvnit vouă. Că cel dintâi dintre voi a zis despre râul de foc, cel de al doilea despre tartar şi cel de al treilea despre întuneric. Deci, dacă acest fel de aducere aminte vă stăpâneşte mintea cu neputinţă este ca voi să mai greşiţi. Dar ce voi face eu, cel împietrit cu inima, nefiind slobod să ştiu, că deşi este chin pentru oameni, totuşi în tot ceasul păcătuiesc?” Şi făcându-i metanie, i-au zis: „Precum am auzit, aşa am văzut” [Ps 47, 7]..