A venit avva Adelfie, episcopul Nilupolei la avva Sisoe în muntele lui avva Antonie. Şi când vrea să iasă, mai înainte de a călători ei, i-a făcut să guste de dimineaţă, (că era post). Şi cum a pus masa, iată nişte fraţi au bătut la uşă. Şi a zis avva Sisoe ucenicului său: „Dă-le puţină athiră (fiertură), că sunt osteniţi”. I-a zis lui avva Adelfie: „Lasă-i acum să nu spună că avva Sisoe mănâncă de dimineaţă”. Şi a luat aminte la dânsul bătrânul şi a zis fratelui: „Du-te, dă-le lor”. Iar dacă au văzut athira, au zis: „Nu cumva aveţi oaspeţi?” Şi le-a zis lor fratele: „Avem”. Deci au început a se mâhni şi au zis: „Dumnezeu să vă ierte pe voi, că pe bătrânul l-aţi lăsat să mănânce acum. Au nu ştiţi că multe zile are să se chinuiască?” Şi i-a auzit pe ei episcopul. Atunci a făcut metanie bătrânului, zicând: „Iartă-mă, avvo, că un lucru omenesc am gândit, dar tu lucrul lui Dumnezeu ai făcut”. Şi i-a zis avva Sisoe: „Dacă Dumnezeu nu îl va slăvi pe om, slava oamenilor nu este nimic”..

->