Se spunea despre avva Sisoe, că atunci când era să se săvârşească, şezând părinţii lângă dânsul, a strălucit faţa lui ca soarele. Şi le-a zis lor: „Iată avva Antonie a venit!” Şi după puţin, a zis: „Iată ceata proorocilor a venit!” Şi iarăşi faţa lui, mai mult a strălucit. Şi a zis: „Iată ceata apostolilor a venit”. Şi s-a îndoit faţa lui iarăşi. Şi se părea, ca şi cum el ar fi vorbit cu cineva şi s-au rugat bătrânii de el zicând: „Cu cine vorbeşti, părinte?” Iar el a zis: „Iată îngerii au venit să mă ia şi mă rog să fiu lăsat să mă pocăiesc puţin”. Şi i-au zis lui bătrânii: „Nu ai trebuinţă să te pocăieşti, părinte”. Şi le-a zis lor bătrânul: „Cu adevărat, nu mă ştiu pe mine să fi pus început”. Atunci au cunoscut toţi că este desăvârşit. Şi iarăşi, de năprasnă s-a făcut faţa lui ca soarele şi s-au temut toţi. El le-a zis lor: „Vedeţi, Domnul a venit”. Iar Domnul a zis: „Aduceţi-mi pe vasul pustiului!” Şi îndată şi-a dat duhul. Şi s-a făcut ca un fulger şi s-a umplut toată casa (locul) de bună mireasmă..

->