Petru, preot al celor de la Dia, dacă vreodată se ruga cu vreunii, fiindcă pentru preoţie era silit să stea înainte cu smerită cugetare, se punea pe sineşi mai pe urmă, mărturisindu-se, precum este scris, la viaţa lui avva Antonie. Aceasta o făcea nemâhnind pe nimeni..