Era un frate la Schit cu avva Pafnutie şi era luptat spre curvie şi zicea: „De voi lua zece muieri, nu-mi împlinesc pofta mea”. Iar bătrânul îl mângâia zicând: „Nu, fiule, războiul este al dracilor”. Şi n-a ascultat fratele, ci s-a dus în Egipt şi şi-a luat muiere. Iar după o vreme s-a întâmplat de s-a suit bătrânul în Egipt şi s-a întâlnit cu el, care ducea o coşniţă cu scoici. Iar bătrânul nu l-a cunoscut, dar el i-a zis lui: „Eu sunt cutare, ucenicul tău!” Şi văzându-l bătrânul în necinstea aceea, a plâns şi i-a zis: „Cum ai lăsat cinstea aceea şi ai venit în necinstea aceasta? Însă luat-ai cele zece muieri?” Şi suspinând a zis: „Cu adevărat, una am luat şi mă chinuiesc cum să o satur de pâine”. I-a zis lui bătrânul: „Vino iarăşi cu noi!” Şi a întrebat: „Este pocăinţă, avvo?” „Este”, i-a răspuns bătrânul. Aşa, lăsând toate, a mers după dânsul şi intrând în Schit, din cercare s-a făcut călugăr iscusit..