Au venit odată doi fraţi la avva Pamvo şi l-a întrebat pe el unul, zicând: „Avvo, eu postesc din două în două zile şi mănânc două pâini. Oare îmi mântuiesc sufletul, sau mă rătăcesc?” A zis şi celălalt: „Avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani în fiecare zi şi ţin puţine pentru hrană, iar celelalte le dau milostenie. Oare mă mântuiesc sau pier?” Şi mult rugându-se ei nu le-a dat răspuns; iar peste patru zile aveau să se ducă şi îi mângâiau pe dânşii clericii, zicând: „Nu vă mâhniţi, fraţilor, Dumnezeu vă va da vouă plată. Aşa este obiceiul bătrânului, nu degrabă vorbeşte de nu-i va vesti lui Dumnezeu”. Deci au intrat ei la bătrânul şi i-au zis: „Avvo, roagă-te pentru noi!” Le-a zis lor: „Voiţi să mergeţi?” Au răspuns: „Da!” Şi cântărind faptele lor, scriind pe pământ, zicea: „Pamvo, din două în două zile postind şi două pâini mâncând, oare cu aceasta se face călugăr? Nu! Şi Pamvo lucrează pe doi bani şi-i dă milostenie, oare cu aceasta se face călugăr? Nu încă!” Şi le-a zis lor: „Bune sunt faptele, dar de veţi păzi conştiinţa faţă de aproapele, aşa vă veţi mântui”. Şi încredinţându-se ei, s-au dus plini de bucurie..