Spunea avva Ioan, care a fost trimis în surghiun de împăratul Marcian: „Ne-am dus odată din Siria la avva Pimen şi voiam să-l întrebam pentru împietrirea inimii”. Iar bătrânul nu ştia elineşte, nici tălmaci nu am găsit; şi văzâdu-ne pe noi bătrânul supăraţi, a început a grăi în limba elinească, zicând: „Firea apei este moale, iar a pietrei vârtoasă, iar ulciorul deasupra pietrei fiind atârnat, picând câte puţină apă, găureşte piatra. Aşa şi cuvântul lui Dumnezeu este moale, iar inima noastră vârtoasă; dar auzind omul de mai multe ori cuvântul lui Dumnezeu, i se deschide inima lui spre a se teme de Dumnezeu”.

->