Un frate l-a întrebat pe avva Pimen, zicând: „Cum se cade să şed în chilia mea?” I-a răspuns lui: „A şedea în chilie, cea la arătare, aşa este rucodelia (lucrul mâinilor), a mânca odată în zi, a tăcea şi a citi, iar în ascuns a spori în chilie, aşa este: a purta prihănirea de sine în tot locul, oriunde vei merge, a nu te lenevi de ceasul slujbelor bisericeşti şi de cele ascunse. Iar de se va întâmpla în vreo vreme a şedea fără rucodelie, intrând la slujbă, fără tulburare să săvârşeşti pravila, iar sfârşitul acestora, tovărăşie bună câştigă şi te depărtează de cea rea”.