Era un mirean foarte evlavios în viaţa lui şi a venit la avva Pimen. S-au mai întâmplat la bătrânul şi alţi fraţi, cerând să audă de la el vreun cuvânt. Şi a zis bătrânul mireanului celui credincios: „Grăieşte fraţilor vreun cuvânt!” Iar el se ruga zicând: „Iartă-mă, avvo, eu ca să învăţ am venit”. Şi silit fiind de bătrân, a zis: „Eu sunt mirean şi vânzând şi neguţătorind verdeţuri, dezleg legăturile şi le fac mici, cumpăr cu puţin şi vând cu mult, însă nu ştiu din Scriptură să vorbesc, dar o pildă voi zice: «Un om a zis prietenului său: `Fiindcă am poftă să văd pe împăratul, vino cu mine!` A zis lui prietenul: `Vin cu tine până la jumătatea căii`. Şi a zis altui prieten: `Vino tu de mă du la împăratul!` I-a zis lui: `Te duc până la palatul împăratului`. Zis-a şi celui de al treilea: `Vino cu mine la împăratul!` Iar el a zis: `Eu vin şi te duc la palat şi stau şi grăiesc şi te bag la împăratul`»”. Şi l-a întrebat pe el: „Care este puterea pildei?” Şi răspunzând, le-a zis lor: „Cel dintâi este nevoinţa care povăţuieşte până la drum, cel de al doilea este curăţenia, care ajunge până la cer, iar al treilea este milostenia, care duce până la Împăratul Dumnezeu cu îndrăzneală”. Şi aşa fraţii, folosindu-se s-au dus.

->