Au povestit unii că odată avva Pimen şi fraţii lui lucrau scuturi şi nu sporeau, neavând cum să cumpere inuri. Şi unul dintr-înşii a povestit unui neguţător credincios pricina. Iar avva Pimen nu voia să ia de la cineva ceva, pentru supărare. Neguţătorul vrând să facă lucru bătrânului, se făcea că are trebuniţă de scuturi. De aceea a adus cămila şi le-a luat. Şi venind fratele la avva Pimen şi auzind ceea ce a făcut neguţătorul, ca şi când vrând să-l laude, a zis: „Cu adevărat, avvo, şi neavând trebuinţă le-a luat ca să ne facă nouă lucru”. Şi auzind avva Pimen că neavând trebuinţă le-a luat, a zis fratelui: „Scoală-te, tocmeşte cămila şi adu-le aici, iar de nu le vei aduce, Pimen aici nu şade cu voi. Că nu fac strâmbătate vreunui om care nu are trebuinţă ca el să se păgubească şi să ia folosul meu”. Şi s-a dus fratele lui cu multă osteneală şi le-a adus. Iar de nu le aducea bătrânul se ducea de la dânşii. Deci, după ce le-a văzut, s-a bucurat, ca şi când ar fi aflat o mare comoară.

->