Zis-a avva Orsisie: „Cărămida nearsă punându-se la temelie aproape de râu, nu rabdă o zi, iar cea arsă ca o piatră rămâne. Aşa este şi omul care are socoteală trupească şi nu s-a ars ca Iosif cu frica lui Dumnezeu: se risipeşte după ce s-a suit la stăpânire. Căci multe sunt ispitele unora ca aceştia, fiindcă sunt în mijlocul oamenilor. Deci, bine este cineva, ca după ce sunt îşi va cunoaşte măsurile sale să fugă de greutatea stăpânirii, căci cei tari cu credinţă neclintiţi sunt. Pentru însuşi sfântul Iosif de va voi cineva să vorbească, zice că nu a fost pământesc. Cu câte a fost ispitit şi în ce fel de ţară, unde nu era atunci urmă de cinstire a lui Dumnezeu? Însă Dumnezeul părinţilor lui era cu dânsul şi l-a scos din tot necazul şi acum este cu părinţii săi întru Împărăţia cerurilor. Şi noi, cunoscând măsurile noastre, să ne nevoim, căci aşa vom putea scăpa de judecata lui Dumnezeu”.

->