Zis-a avva Olimpie: „S-a pogorât odată un preot al elinilor la Schit şi a venit la chilia mea şi a adormit”. Şi văzând vieţuirea călugărilor, mi-a zis: „Aşa vieţuind, nimic nu vedeţi la Dumnezeul vostru?” Şi i-am zis lui: „Nu”. Şi mi-a zis mie preotul: „Dar noi când slujim dumnezeului nostru nimic nu ascunde de noi ci ne descopere tainele lui. Şi voi atâtea osteneli făcând, privegheri, liniştiri şi nevoinţe, zici că nimic nu vedeţi. Negreşit dar, dacă nimic nu vedeţi, cugete rele aveţi în inimile voastre, care vă despart pe voi de Dumnezeu şi pentru aceasta nu vă descopere vouă tainele”. Şi m-am dus şi am vestit bătrânilor cuvintele lui şi s-au minunat, zicând că: „Aşa este, căci cugetele cele necunoscute îl despart pe Dumnezeu de om”.

->