Un frate a întrebat pe avva Matoi, zicând: „Ce voi face, că limba mea mă supăra şi când vin în mijlocul oamenilor nu pot să o înfrânez, ci îi osândesc în tot lucrul bun şi îi mustru pe dânşii. Deci, ce voi face?” Şi răspunzând bătrânul, a zis: „Dacă nu poţi să te stăpâneşti pe tine, fugi deosebi, căci este slăbiciune. Iar cel ce şade cu fraţii, nu trebuie să fie cu patru colţuri, ci rotund, încât către toţi să se rostogolească”. Şi a zis bătrânul: „Nu pentru fapta bună şezi deosebi, ci pentru slăbiciune. Că putincioşi sunt cei ce vin în mijiocul oamenilor”.

->