Întrebat-a un frate pe avva Matoi, zicând: „Spune-mi un cuvânt”. Iar el i-a zis lui: „Du-te, roagă-te lui Dumnezeu ca să-ţi dea plângere în inima ta şi smerenie şi ia aminte totdeauna la păcatele tale şi nu judeca pe alţii, ci te fă dedesubtul tuturor! Nu avea prieteşug cu copil, nici cunoştinţă cu femeie, nici prieten eretic şi taie îndrăzneala de la tine şi înfrânează-ţi limba şi pântecele şi gustă puţin vin! Şi de va grăi cineva pentru orice fel de lucru, nu te certa cu dânsul, ci de va grăi bine, zi: «Aşa cu adevărat», iar de va grăi rău, zi: «Tu ştii cum vorbești». Şi nu te prigoni cu dânsul pentru cele ce a grăit. Şi aceasta este smerenia”.