Spus-a avva Iacob: „M-am dus la avva Matoi şi întorcându-mă eu, i-am zis lui că vreau să mă duc la chilii. Şi mi-a zis: «Du închinăciune din partea mea lui avva Ioan». Şi venind eu la avva Ioan, i-am spus lui că avva Matoi i se închină. Şi mi-a zis bătrânul: «Iată, avva Matoi cu adevărat este israilitean, în care vicleşug nu este» [In 1, 47]. Şi împlinindu-se un an, iarăşi m-am dus la avva Matoi şi i-am dus închinăciunea de la avva Ioan. Şi a zis bătrânul: «Nu sunt vrednic de cuvântul bătrânului. Însă aceasta să ştii, cum că atunci când vei auzi pe vreun bătrân slăvind pe aproapele mai mult decât pe sine, la măsuri mari a ajuns. Că aceasta este desăvârşirea, ca pe aproapele să-l slăvească mai mult decât pe sine»”.