Ziceau unii de avva Moise din schit, că: „Vrând să vină la Piatră, a ostenit umblând. Şi zicea întru sine: «Cum pot să-mi aduc apă aici?» Şi i-a venit lui glas zicând: «Intră şi de nimic nu te griji!» Deci a intrat şi au venit la dânsul unii din părinţi şi nu avea decât un vas mic de apă. Şi fierbând el puţină linte, s-a cheltuit. Iar bătrânul se necăjea. Deci, intrând şi ieşind se ruga lui Dumnezeu şi iată un nor de ploaie a venit deasupra Pietrei şi i-a umplut toate vasele. Şi au zis după aceea bătrânului: «Spune-ne nouă, de ce ieşeai şi întrai?» Şi le-a zis lor bătrânul: «Judecată făceam cu Dumnezeu că m-a adus aici şi iată apă nu am ca să bea robii Lui, pentru aceasta intram şi ieşeam, rugându-mă lui Dumnezeu, până ce ne-a trimis nouă ploaie»”.

->