Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul că: „Se suia odată din Schit la muntele Nitriei. Şi dacă s-a apropiat de locul acela, a zis ucenicului său: „«Mergi mai înainte puţin!» Şi mergând el mai înainte, s-a întâlnit cu un slujitor de al elinilor. Şi strigându-l fratele, îl chema zicând: «Demone! demone! Unde alergi?» Şi întorcându-se acela, i-a dat bătăi şi l-a lăsat mai mort. Şi luând lemnul alerga. Şi mergând puţin mai înainte, l-a întâmpinat avva Macarie alergând şi i-a zis: «Mântuieşte-te, mântuieşte-te, ostenitorule!» Şi minunându-se, a venit la el şi i-a zis: «Ce bunătate ai văzut la mine de m-ai heretisit aşa?» I-a răspuns lui bătrânul: «Te-am văzut ostenindu-te şi nu ştii că în zadar te osteneşti». I-a zis şi el lui: «Și eu pentru heretisirea ta m-am umilit şi am cunoscut că din partea lui Dumnezeu eşti». Dar alt călugăr întâmpinându-mă, m-a ocărât şi eu i-am dat bătaie de moarte. Şi a cunoscut bătrânul că ucenicul lui este. Şi ţinându-se slujitorul de picioarele lui, zicea: «Nu te voi lasa de nu mă vei face călugăr!» Atunci a venit deasupra unde era călugărul şi l-au ţinut pe dânsul şi l-au dus la biserica muntelui. Şi văzând pe slujitor cu dânsul, s-au uimit. Şi l-au făcut călugăr şi mulţi dintre elini s-au făcut pentru dânsul creştini. Deci, zicea avva Macarie: «Cu cuvânt rău şi pe cei buni îi faci răi şi cu cuvânt bun şi pe cei răi îi faci buni»”.

->