Povestit-a avva Bitinie că spunea avva Macarie [egipteanul]: „Șezând eu odată în Schit, s-au pogorât doi tineri străini acolo. Unul avea barbă, iar celălalt atunci începea a scoate. Şi a venit la mine zicând: «Unde este chilia lui avva Macarie?» Iar eu le-am zis: «Ce voiţi de la dânsul?» Şi au zis: «Auzind noi cele despre dânsul şi despre Schit, am venit să-l vedem». Le-a zis bătrânul: «Eu sunt!» Şi au făcut metanie zicând: «Aici voim să petrecem». Iar eu văzându-i gingaşi şi ca din părinţi bogaţi, le-am zis: «Nu puteţi şedea aici». Şi a zis cel mai mare: «Dacă nu putem şedea aici, ne ducem în altă parte». Deci am zis eu în gândul meu: «Pentru ce îi gonesc să se smintească. Osteneala îi va face ca ei de sine să fugă». Şi le-am zis lor: «Veniţi de vă faceţi chilii, dacă puteţi!» I-au zis tinerii: «Arăta-ne loc şi ne vom face». Şi le-a dat bătrânul toporul şi o traistă plină cu pâine şi sare şi le-a arătat loc şi o piatră vârtoasă, zicând: «Săpaţi în piatră aceasta şi aduceţi-vă lemne din luncă şi acoperind-o, şedeţi!» Căci socoteam eu, zice, că se vor duce pentru osteneală. Şi m-au întrebat: «Ce se lucrează aici?» Şi le-am zis: «Împletire de coşniţe». Şi am luat zmicele de finic din luncă şi le-am arătat lor începutul împletirii şi cum trebuie să le coase şi le-am zis: «Faceţi coşniţe şi le daţi păzitorilor şi vă vor aduce pâini». Apoi m-am dus, iar ei cu răbdare toate le-au făcut, câte le-am zis lor. Şi n-au mai venit la mine trei ani. Şi am rămas luptându-mă cu gândul, zicând: «Oare ce este lucrarea lor, că n-au venit să mă întrebe de vreun gând? Cei de departe vin la mine şi aceştia de aproape n-au venit, nici la alţii nu s-au dus, decât la biserică tăcând, ca să ia Sfânta Împărtăşanie». Şi m-am rugat lui Dumnezeu, postind o săptămână, să să-mi arate lucrarea lor. Apoi sculându-mă după o săptămână, m-am dus la ei să văd cum şed. Şi bătând în uşă, mi s-a deschis şi ei mi s-au închinat tăcând. Şi făcând eu rugăciune, am şezut. Făcând semn cel mai mare celui mai mic să iasă, a şezut să împletească împletitura de coşniţe, negrăind nimic. Şi în ceasul al nouălea a lovit spre semn şi a venit cel mai tânăr şi făcând puţină fiertură, a pus masa, făcându-i semn cel mai mare. Şi a pus pe masă trei pesmeţi şi au stat tăcând. Iar eu am zis: «Sculaţi-vă şi să mâncăm!» Şi sculându-se, am mâncat. Şi mi-au adus vasul cu apă şi am băut iar dacă s-a făcut seară, mi-au zis: «Te duci?» Iar eu am zis: «Nu, ci aici voi dormi». Şi mi s-a pus o rogojină de o parte şi lor într-un colţ de altă parte. Şi au ridicat încingătorile şi analavurile şi s-au culcat împreună pe o rogojină înaintea mea. Iar dacă s-au culcat, m-am rugat lui Dumnezeu să-mi descopere lucrarea lor. Atunci s-a deschis acoperământul chiliei şi s-a făcut lumina ca ziua. Iar ei nu vedeau lumina. Şi când socoteau că dorm, l-a îmboldit cel mai mare pe cel mai mic în coastă şi s-au sculat amândoi şi s-au încins şi şi-au întins mâinile la cer şi eu îi vedeam dar ei nu mă vedeau pe mine. Şi am văzut pe diavoli că veneau ca nişte muşte spre cel mai mic. Unii veneau să şadă pe gura lui, iar alţii pe ochii lui. Și am văzut pe îngerul Domnului că ţinea sabie de foc şi îl îngrădea şi gonea diavolii de la dânsul. Iar de cel mai mare nu puteau să se apropie. Şi către dimineaţă s-au culcat. Atunci eu m-am făcut că m-am deşteptat şi ei aşijderea. Şi a zis cel mai mare numai acest cuvânt: «Vrei să citim cei doisprezece psalmi?» Iar eu i-am răspuns: «Da, să citim psalmi, câte şase stihuri şi un Aliluia». Şi la fiecare stih ieşea câte o făclie de foc din gura lui, care se suia la cer. Aşijderea şi cel mai mare, când deschidea gura şi cânta, ca o funie de foc ieşea şi ajungea până la cer. Şi eu am grăit puţin de rost și ieşind afară, le-am zis: «Rugaţi-vă pentru mine!» Iar ei mi-au făcut metanie tăcând. Deci am cunoscut că cel mai mare este desăvârşit, iar cu cel mai mic încă se luptă vrăjmaşul. Peste puţine zile a adormit fratele cel mai mare şi a treia zi cel mai mic. Şi când mergeau vreunii din părinţi la avva Macarie, îi lua şi-i ducea la chilia lor, zicându-le: «Veniţi de vedeţi mucenia străinilor celor mici!»”.