Trecând odată de la luncă la chilia sa, avva Macarie [egipteanul] ducea zmicele de finic, şi iată l-a întâmpinat pe el diavolul pe cale cu secerea şi vrând să-l lovească n-a putut. Şi i-a zis lui: „Multă silă am de la tine, Macarie, căci nu pot asupra ta. Iată orice faci şi eu fac. Tu posteşti, dar eu nicidecum nu mănânc. Priveghezi, dar eu nicidecum nu dorm. Numai una este cu care mă biruieşti”. I-a zis lui avva Macarie: „Care este?” Iar el a zis: „smerenia ta şi pentru aceasta nu pot asupra ta”.

->