Pe acest avva Ioan [Casian], fiind spre sfârşit şi vrând să se ducă către Dumnezeu cu osârdie şi voios, l-au înconjurat fraţii, rugându-l să le lase în loc de moştenire un cuvânt scurt şi de mântuire, prin care vor putea să se suie la săvârşirea cea întru Hristos. Iar el suspinând, a zis: „Niciodată n-am făcut voia mea, nici am învăţat pe cineva ceea ce mai înainte n-am făcut”.

->