Povestit-a iarăşi acesta [avva Casian], că a mers avva Ioan, bărbat egumen al unei chinovii mari, la avva Paisie care trăia de patruzeci de ani într-o pustie foarte adâncă şi ca cel ce avea către dânsul multă dragoste şi îndrăzneală cea din dragoste a zis către el: „Fug nu de fraţi, ci de reaua meşteşugire a dracilor. Şi de nici un om fiind degrab supărat, ce ai isprăvit?” Iar el a zis: „De când m-am călugărit, niciodată, nu m-a văzut soarele mâncând”. A zis şi avva Ioan: „Nici pe mine mâniindu-mă”.