Povestit-a avva Casian: „Ne-am dus eu şi sf. Ghermano în Egipt, către un bătrân şi primindu-ne în gazdă, a fost întrebat de noi: «Pentru ce în vremea primirii fraţilor celor străini, canonul postului nostru – precum am luat în Palestina – nu-l primiţi?» Şi a răspuns zicând: «Postul totdeauna cu mine este, iar pe voi a vă ţine totdeauna cu mine, nu pot. Şi postul adevărat este lucrul şi de trebuinţă şi de nevoie, însă al voinţei noastre este iar împlinirea dragostei, de nevoie o cere legea lui Dumnezeu. Prin voi dar primind pe Hristos, sunt dator cu toată silinţa să-L odihnesc. Iar după ce vă voi petrece pe voi, canonul postului pot iarăşi să-l câştig. Căci nu pot fiii nunţii să postească, câtă vreme este mirele cu dânşii. `Iar când se va luă de la dânşii mirele, atunci cu slobozire vor posti` [Mt 9, 15; Mc 2, 19; Lc 5, 34]»”.

->