Povestit-a,unul din părinţi despre avva Ioan persul, că din darul lui cel mult, întru prea adâncă nerăutate a venit. Că acesta petrecea în Arabia Egiptului şi s-a împrumutat odată de la un frate cu un galben şi a cumpărat in să lucreze. Şi a venit un frate rugându-se şi zicând: „Dăruieşte-mi, avvo, puţin in să-mi fac un leviton (îmbrăcăminte)!” Şi i-a dat cu bucurie. Asemenea încă şi altul a venit rugându-se: „Dă-mi puţin in, să-mi fac o fotă!” Şi i-a dat şi lui asemenea. Şi alţii cerând, da în scurt cu bucurie. La urmă vine stăpânul galbenului, cerându-l, şi i-a zis lui bătrânul: „Mă duc şi ţi-l aduc”. Şi neavând de unde să-l dea, s-a sculat să se ducă la avva Iacov al diaconului, să se roage să-i dea banul, ca să plătească fratelui. Şi mergând, a găsit un galben jos pe pământ, şi nu s-a atins de dânsul. Şi făcând rugăciune, s-a întors la chilia sa. Şi a venit fratele iarăşi supărându-l pentru ban. Şi i-a zis bătrânul: „Eu negreşit port grijă” şi mergând iarăşi a găsit, banul jos unde era, şi făcând rugăciune s-a întors la chilia sa. Şi iată, asemenea a venit fratele cel ce îl supăra şi i-a zis bătrânul că negreşit de această dată îl aduce. Şi sculându-se iarăşi a venit la acel loc şi l-a găsit acolo stând. Şi făcând rugăciune, l-a luat, şi a venit la avva Iacov, şi i-a zis: „Avvo, venind la tine, am găsit banul acesta pe cale. Deci ajută şi vesteşte în enorie, nu cumva l-a pierdut cineva, şi de se va găsi stăpânul lui, dă-l”. Deci mergând bătrânul, trei zile a vestit şi nimeni nu s-a găsit, care să fi pierdut banul. Atunci a zis bătrânul către avva Iacov: „Deci, dacă nimeni nu l-a pierdut, dă-l acestui frate, că îi sunt dator lui şi venind să iau de la tine milă şi să plătesc datoria l-am găsit”. Şi s-a minunat bătrânul, cum fiind dator şi găsind, nu l-a luat, să-l fi dat. Şi aceasta; încă era mirare de dânsul, că de venea cineva să se împrumute de la el de ceva cândva, nu singur da, ci zicea fratelui: „Du-te, ia-ţi ţie orice ai trebuinţă”! Şi dacă aducea, îi zicea: „Pune-l iarăşi la locul lui!” Iar de nimic nu aducea cel ce a luat, nimic nu-i zicea.

->