Acest avvă Isidor a zis: „Priceperea sfinților aceasta este, ca să cunoască voia lui Dumnezeu. Că pe toate le biruiește omul cu supunerea la adevăr, că icoană și asemănare a lui Dumnezeu este. Dar decât toate patimile mai cumplit este a urma inimii sale, adică socotelii sale, iar nu legii lui Dumnezeu, care la început pare omului că are oarecare odihnă, iar mai pe urmă i se face lui întru plângere. Că n-a cunoscut taina dumnezeieștii iconomii, nici a aflat calea sfinților, ca să umble pe dânsa. Acum dar, este vreme, ca să facem Domnului, că mântuirea este în vreme de necaz. Că este scris: «Întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre»” [Lc 21, 19].