Zis-a avva Ioan Colov, că un bătrân oarecare duhovnicesc s-a închis pe sine în chilie și era numit în cetate și slavă multă avea și s-a vestit acestuia că vrea oarecare din sfinți să se pristăvească și deci să vină să-l heretisească mai înainte de a adormi. Și a socotit întru sine: „De voi ieși ziua, vor alerga oamenii după mine și mi se face multă slavă și nu mă odihnesc cu acestea. Deci, mă voi duce seara prin întuneric și mă voi tăinui de toți”. Seara dar, ieșind din chilie, ca unui ce vrea să se tăinuiască, iată de la Dumnezeu s-au trimis doi îngeri cu făclii, luminând înaintea lui. Și de aceea, toată cetatea a alergat după dânsul, căutând la slava aceea. Și pe cât i s-a părut că a fugit de slavă, mai mult s-a slăvit. La aceștia se împlinește cuvântul cel scris: „Tot cel ce se smerește pe sine, se va înălța»” [Lc 14, 11].

->