Zis-a avva Ioan [Colov]: „Eu vreau să se împărtășească omul câte puțin din toate faptele cele bune. Drept aceea, în fiecare zi sculându-te dimineață, pune început la toată faptă bună și porunca lui Dumnezeu cu mare răbdare, cu frică și cu îndelungă răbdare, cu dragostea lui Dumnezeu, cu toată osârdia sufletului și a trupului și cu smerenie multă, cu răbdarea necazului inimii și străjuirea, cu rugăciune multă și cucerire, cu suspinuri, cu curățirea limbii și cu paza ochilor, necinstindu-te și nemâniindu-te, fiind pașnic și nerăsplatind rău pentru rău, neluând seama la greșalele altora, nemăsurându-te pe tine, sub toată zidirea fiind, cu lepădarea de materie și de lucrurile cele trupești, cu crucea, cu nevoința, cu sărăcia duhului, cu voință și deprindere duhovnicească, cu post, cu pocăință și cu plâns, cu luptă de război, cu socoteală dreaptă, cu curățenia sufletului, cu împărtășire bună, cu liniștea rucodeliei tale, cu privegherile de noapte, cu foame și sete, cu frig și cu golătate, cu osteneli, închizându-ți mormântul, ca și cum ai fi murit acum, încât să socotești că este moartea aproape de tine în tot ceasul”.

->