Zis-a avva Ioan [Colov]: „Asemenea sunt unui om, care șade sub un copac mare și vede fiare multe spre dânsul; și când nu va putea să stea împotriva lor, aleargă sus în copac și scapă. Așa și eu, șed în chilia mea și văd cugetele cele viclene deasupra mea; și când nu voi putea asupra lor, fug la Dumnezeu prin rugăciune și scap de vrăjmașul”.