A zis iarăși [maica Theodora]: „Bine este a ne liniști, căci bărbatul înțelept, liniște aduce [Pr 1, 12]. Că mare lucru este, cu adevărat, fecioarei și călugărului a se liniști, dar mai ales tinerilor. Dar vine vicleanul și îngreunează sufletul cu leneviri, cu împuținări de suflet, cu gânduri; apoi îngreunează și trupul cu boli, cu slăbiciune, cu slăbănogirea genunchilor și a tuturor mădularelor și slăbește puterea sufletului și a trupului și fiecare poate să zică: «Sunt slab și nu pot să-mi fac canonul». Dar de ne vom trezi, toate acestea se risipesc. Că era un călugăr și când venea să-și facă pravila, îl apuca răceala și fierbințeala (adică friguri) și capul tare i se supăra. Și așa își zicea lui-și: «Iată, sunt bolnav și voi muri, deci să mă scol mai înainte până ce nu mor și să-mi fac pravila». Și după ce va înceta pravila, încetau și frigurile, și iarăși, cu această socoteală fratele se împotrivea și își făcea pravila și așa a biruit pe vicleanul”.