Povestit-a oarecarele din părinți pentru avva Theodor al Fermei, că a venit odată, pe seară, la dânsul și l-a găsit purtând o haină ruptă, având pieptul gol și ținând culionul dinainte. Și iată un comis a venit să-l vadă și bătând acela la ușă, a ieșit bătrânul să-i deschidă și întâlnindu-se cu el, a șezut la ușă să grăiască cu dânsul. Iar părintele, care era de față, a luat o bucată de pânză și i-a acoperit umerii. Dar bătrânul a întins mâna și a lepădat-o. Iar după ce s-a dus comisul, i-a zis lui: „Avvo, de ce ai făcut aceasta? A venit omul să se folosească, au doară vrei ca să se smintească?” Și i-a răspuns bătrânul: „Ce-mi spui, avvo? Oare tot oamenilor slujim? Mi-am făcut trebuință. Cel ce vrea să se folosească, să se folosească; cel ce vrea să se smintească, să se smintească. Căci eu oricum mă aflu, așa întâmpin”. A poruncit încă și ucenicului său, zicând: „De va veni cineva voind să mă vadă, să nu-i zici lui ceva omenesc; ci de mănânc spune că mănânc, iar de dorm, spune că dorm!”.

->