Se spunea despre dânsul [avva Theodor al Fermei], că făcându-se diacon în Schit, nu vrea să primească să slujească diaconicește și în multe locuri a fugit. Și iarăși l-au adus bătrânii zicându-i: „Nu-ți lăsa slujba ta!” Le-a zis lor avva Theodor: „Lăsați-mă să mă rog lui Dumnezeu, ca să știu de mă va încredința să stau în locul slujbei mele!” Și rugându-se lui Dumnezeu, zicea: „De este voia Ta, ca să stau în locul slujbei mele încredințează-mă!” Și s-a arătat lui un stâlp de foc de la pământ până la cer și grai s-a făcut zicând: „De poți să te faci ca stâlpul acesta, du-te și slujește diaconicește!” Iar el auzind, a judecat să nu mai primească. Deci venind el la biserică i-au făcut lui metanie frații, zicând: „Dacă nu voiești să slujești diaconicește, măcar potirul să-l ții”. Și n-a suferit nici aceasta și a zis: „De nu mă veți lăsa, mă duc din locul acesta. Și așa l-au lăsat.

->