Un frate, fiind supărat de războiul ispitelor, a vestit lui avva Iraclie. Şi acesta întărindu-l, i-a zis: „Un bătrân oarecare avea un ucenic foarte ascultător de mulţi ani. Dar odată sculându-se război asupra lui, a făcut metanie bătrânului, zicând: «Lasă-mă să şed singur». Şi i-a zis lui bătrânul: «Caută loc şi-ţi voi face chilie!» Şi mergând el ca la o azvârlitură de piatră, a aflat loc. Şi mergând amândoi, au făcut chilie. Şi a zis fratelui: «Orice îţi voi zice, aceasta fă: când flămânzeşti, mănâncă; când însetezi, bea; când îţi este somn, dormi! Numai din chilia ta să nu ieşi până sâmbătă; atunci vino aproape de mine». Şi s-a întors bătrânul la chilia sa. Iar fratele a făcut cele două zile după poruncă, dar a treia zi trândăvindu-se, a zis: «Ce mi-a făcut mie bătrânul acesta, ca să nu fac rugăciuni?» Şi sculându-se a cântat psalmi mulţi şi după ce a apus soarele a mâncat. Şi sculându-se s-a dus să se culce pe rogojina sa. Şi a văzut un arap şezând şi scrâşnind cu dinţii asupra lui, şi alergând cu multă frică, a venit la bătrânul şi bătând în uşă, a zis: «Avvo, miluieşte-mă şi-mi deschide degrabă!» Iar bătrânul cunoscând că nu a păzit cuvântul lui, nu i-a deschis până dimineaţa. Şi deschizându-i dimineaţa, l-a aflat pe el afară. Cucerindu-se şi milostivindu-se l-a băgat înlăuntru. Atunci a zis fratele: «Rogu-mă ţie părinte, un arap negru am văzut pe rogojina mea, când m-am dus să mă culc». Iar bătrânul a zis: «Aceasta ai pătimit, căci nu ai păzit cuvântul meu». Atunci dându-i lui o rânduială a pravilei, după putere, l-a slobozit şi încet-încet s-a făcut călugăr iscusit”.

->