Zis-a iarăşi [avva Ilie]: „Un bătrân a rămas într-o capişte şi au venit dracii, zicându-i lui: «Du-te din locul nostru!» Iar bătrânul a zis: «Voi nu aveţi loc». Şi au început dracii să-i risipească cu totul smicelele lui de finic. Iar bătrânul sta adunându-le pe ele. Mai pe urmă dracul apucându-l de mână, îl trăgea-afară. Dar ajungând bătrânul la uşă, cu cealaltă mână ţinea uşa strigând: «Iisuse, ajută-mi!» Şi îndată a fugit dracul. Şi bătrânul a început a plânge. Iar Domnul a zis lui: «De ce plângi?» Şi a răspuns bătrânul: «Fiindcă dracii îndrăznesc să apuce pe om şi să-l necăjească». Şi i-a zis lui: «Tu te-ai lenevit; căci când M-ai căutat, ai văzut cum M-am arătat ţie!» Acestea le zic, căci este trebuinţă de multă osteneală şi de nu se va osteni cineva, nu poate să aibă pe Dumnezeu cu sine, căci El pentru noi S-a răstignit.