Zis-a avva Evagrie: „Când eşti în chilie, strânge-ţi gândul tău, adu-ţi aminte de ziua morţii, vezi atunci murirea trupului, pune în minte nevoia! Ia osteneala, defaimă deşertăciunea lumii, ca să poţi totdeauna să petreci în dragostea liniştii şi să nu slăbeşti! Adu-ţi aminte şi de aşezarea cea acum în iad; gândeşte cum sunt acolo sufletele, în care cumplită tăcere, în care amar suspin şi în cât de mare frică şi înfiorare şi aşteptare! Socoteşte chinuirea cea neîncetată, lacrima cea sufletească şi fără de sfârşit! Ci şi de Ziua Învierii adu-ţi aminte şi de starea înaintea lui Dumnezeu! Gândeşte la judecata cea înfricoşată şi groaznică! Pune în mijloc cele ce se păstrează păcătoşilor, ruşinea cea înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor şi a arhanghelilor şi a tuturor oamenilor, muncile, focul cel veşnic, viermele cel neadormit, tartarul, întunericul, scrâşnirea dinţilor, fricile şi pedepsele! Pune încă în mijloc şi bunătăţile cele ce se păstrează drepţilor, îndrăzneala cea înaintea lui Dumnezeu Tatăl şi a Hristosului Lui, a îngerilor şi a arhanghelilor şi a toată mulţimea sfinţilor, Împărăţia cerurilor şi a darurilor ei, bucuria şi desfătarea ei. Pomenirea acestora amândorura adu-o la tine! Şi pentru judecata păcătoşilor lăcrimează, plângi, temându-te ca nu cumva şi tu să fii întru acestea! Iar pentru cele ce se păstrează drepţilor, bucură-te şi te veseleşte! Şi pe acestea te sârguieşte să le dobândeşti, iar de acelea să te înstrăinezi. Caută să nu uiţi cândva, măcar înăuntru, în chilia ta fiind, măcar afară undeva, pomenirea acestora, ca măcar prin aceasta să scapi de gândurile cele spurcate şi vătămătoare!”.

->