Doi din părinţi s-au rugat lui Dumnezeu, ca să-i încredinţeze pe ei, la care măsură au ajuns. Şi le-au venit lor glas zicând: „În cutare sat al Egiptului este un mirean anume Evharist şi femeia lui se numeşte Maria. Încă nu aţi venit voi la măsurile acestora”. Şi sculându-se cei doi bătrâni, au mers în satul acela şi întrebând, au aflat chilia lui şi pe femeia lui şi i-au zis ei: „Unde este bărbatul tău?” Iar ea a zis: „Păstor este şi paşte oile”. Şi i-a băgat pe ei în chilie. Iar după ce s-a făcut seară, a venit Evharist cu oile şi văzând pe bătrâni, le-a gătit lor masă şi a adus apă să le spele picioarele lor. Şi i-au zis lui bătrânii: „Nu vom gusta ceva, de nu ne vei vesti nouă lucrarea ta”. Şi Evharist cu smerenie a zis: „Eu sunt păstor şi aceasta este femeia mea”. Iar bătrânii au stătut rugându-l pe el şi nu a vrut el să le spună. Şi au zis lui bătrânii: „Dumnezeu ne-a trimis pe noi la tine”. Iar cum a auzit cuvântul acesta s-a temut şi a zis lor: „Iată oile acestea le avem de la părinţii noştri şi orice spor va da Domnul să dobândim dintr-însele, facem în trei părţi: o parte săracilor şi o parte pentru iubirea şi primirea de străini şi a treia parte pentru trebuinţa noastră. Şi de când am luat pe femeia mea, nu m-am spurcat nici eu, nici ea, ci fecioară este şi fiecare din noi deosebi se culcă, iar noaptea purtăm saci şi ziua hainele noastre. Până acum nimeni din oameni acestea nu le-a ştiut”. Şi auzind s-au minunat şi s-au dus slăvind pe Dumnezeu.

->